Alături de alte legături culturale şi manifestări artistice, în ultimii trei ani, Consiliul Britanic a organizat în România o serie de spectacole de dans contemporan, de stagii şi de colaborări între coregrafi englezi şi dansatori români. În această suită se înscrie şi spectacolul Fără urmă, prezentat de curând la Bucureşti de Compania de dans V-TOL, în Sala mare a Teatrului Naţional, în două seri consecutive, cu săli arhipline.

Spectacolul are ca subiect dispariţia bruscă a unei femei de lângă iubit, familie şi prieteni, femeie plecată în căutarea propriei sale identităţi, iar scenariul urmăreşte atât avatariile ei cât şi disperarea celor rămaşi în urmă, care-şi imaginează tot felul de situaţii în care ea ar fi putut fi implicată. De altfel, spectacolul are şi un subtitlu, cu următorul conţinut: "Când persoana iubită dispare, tot ceea ce îţi mai rămâne este imaginaţia".

Subiectul pleacă de la o experienţă personală a creatorului spectacolului, coregraful, cineastul şi directorul companiei V-TOL, Mark Murphy, care, nemaivăzându-şi câteva zile prietena şi-a imaginat tot felul de întâmplări dramatice prin care ea ar fi putut să treacă. Dar subiectul corespunde şi unei realităţi statistice: în Marea Britanie dispar anual aproximativ 250.000 de persoane.

Subiectul ne plasează deci în strictă actualitate. Dar ceea ce dă o limpede configuraţie contemporană spectacolului sunt mijloacele prin care este realizat de Mark Murphy, artist complex, cu studii făcute la The Loban Centre for Movement and Dance.

Şi numele Companiei de dans V-TOL (Vertical Take-off and Landing) - Decolare şi aterizare pe verticală, înfiinţată de Murphy în 1991, pleacă tot de la o trăire personală a coregrafului, care, în copilărie, locuia lângă un aeroport militar şi era fascinat de aerodinamica agresivă a aparatelor de zbor.

Revenind însă la spectacol, el înmănu