În ultima vreme, aşa-numita "scenă politică" găzduieşte întîmplări tot mai bizare. Semnale, alianţe, absorbţii şi înscrieri individuale care ar putea fi luate drept scenarii din filmuleţele serialului Zona crepusculară se succed cu o rapiditate care, pe unele, le face să treacă neobservate.

Cînd bizareria se transformă în fenomen politic - şi voi da cîteva exemple în această privinţă - poate că de fapt fenomenul politic autohton e cel care include bizareriile ca pe un subfenomen normal.

Ceea ce ieri sau alaltăieri părea de neconceput se întîmplă azi cu un firesc de-a dreptul năucitor. Cunoscătorii, adică cei pentru care bizareriile se produc discret, înainte ca ele să aibă loc public, au explicaţii simple, care pot părea cinice, dacă sînt date înainte de vreme.

Semnificativ din acest punct de vedere este ceea ce s-a întîmplat cu partidul liberal al d-lui Radu Câmpeanu, cu tot cu liderul său. Fost contracandidat la preşedinţia României al d-lui Iliescu şi adversar al "comunismului", dl Câmpeanu s-a văzut la un moment dat în afara Partidului Liberal. Din acest motiv şi-a croit propriul său partid prin hotărîre judecătorească. Înaintea alegerilor din acest an, dl Câmpeanu a decis să intre în familia PDSR, cu mica sa echipă de liberali. La ce poate spera fostul contracandidat al d-lui Iliescu? Probabil că la cîteva locuri eligibile. La ce poate spera PDSR-ul de pe urma acestei alianţe? Că va primi voturile liberalilor? Exclus. Că un fost contracandidat liberal la preşedinţie al d-lui Iliescu va depune mărturie în campanie pentru liberalismul PDSR? E posibil, dar cine îl va asculta pe dl Câmpeanu?

Mai interesant mi se pare că un om care a ajuns în Parlament pornind de la 0, ca posibil independent, dar cunoscut ca adversar neîmpăcat al puterii de pînă în '96 şi ca un fel de "lunetist" urmărindu-l în permanenţă pe fostul preşedinte al Român