În "O lecţie de 5 aprilie 1949" din "Cronicile optimistului", G. Călinescu dă ca autentică o întîmplare cel puţin bizară. Ieşind de la curs, profesorul este oprit pe stradă de un tînăr şi întrebat abrupt: "Unde cresc crinii?". Deşi în context neverosimil, răspunsul cade firesc: "Crinii cresc în empireu". Profesorul intră în joc şi contraatacă printr-o chestiune-test: "Unde trăiesc corbii?". Tînărul răspunde fără ezitare: "Corbii trăiesc în epopeea gotică, unde sînt multe cadavre pe cîmpuri". Profesorul este mulţumit: tînărul nu este nebun. Dimpotrivă. Este coerent, iar planurile lor de gîndire coincid. Această poveste serveşte ca punct de sudură între patru scriitori care au identică luna naşterii, aprilie, şi o temă predilectă, gîndul fix. Dacă ar fi întrebaţi, acum, prin retorica eternităţii "Unde se naşte obsesia erotică", ei pot răspunde, fără şovăire, prin eroii cărţilor lor.
La Gib I. Mihăescu fixaţia mocneşte în aşteptare şi irumpe în Ragaiac "pe vadul de gheaţă lucioasă, printre tufişurile de chiciură, în cadrul iernatic în care poate să-i stea bine unei rusoaice". La Camil Petrescu, în "Ultima noapte...", gîndurile lui Gheorghidiu ţes necontenit pînze de gelozie, capcane sigure ale suferinţei. În lipsa raţiunii, comite gesturi enorme: ia o cocotă "nespus de vulgară" şi o culcă în patul "tuturor durerilor, nebuniilor şi lacrimilor iubirii" sale. Nici popa Tonea din "De la noi la Cladova" nu este străin de această gravă tulburare a voinţei. Şi unde altundeva ar putea înflori obsesia erotică, în viziunea părintelui Galaction, dacă nu în păcat, în "cercurile de ispită şi de flacără" care îi vîjîie lui Tonea "între inimă şi creier", sub "soarele crăiesc al cerului de aprilie". Pînă şi Al. Philippide iese din austeritatea şi egalitatea cu sine manifestate în poezie şi ca prozator mînuieşte dezinvolt resorturile intime ale erosului. Obsesia "iub
