Savant şi artist

Tânărul critic literar Cornel Ungureanu s-a transformat pe neobservate în "bătrânul dascăl" din Scrisoarea I a lui Eminescu. în momentul de faţă, el ştie totul despre literatură. "Universul fără margini (al literaturii) e în degetul lui mic."

Cornel Ungureanu are acum, de altfel, şi înfăţişarea unui savant (seamănă cu Einstein). Părul cărunt, rar şi zburlit, ochii albaştri clipind nedumeriţi în spatele unor ochelari mari, cu rame negre, mustaţa inofensiv-fioroasă, totul intră perfect în portretul-robot al unui prizonier al bibliotecii care, ieşind în lume, se simte dezorientat.

Este vorba însă de un savant înzestrat cu talent literar, în genul lui Mircea Eliade. Dacă începe să vorbească în public despre literatură, el îşi cucereşte imediat asistenţa. Cine face greşeala să-l asculte mai mult de cinci minute ajunge dependent de farmecul lui. în aceste discursuri rostite cu o voce tremurată apar numeroase digresiuni care, în loc să agaseze, măresc plăcerea scufundării leneşe în lumea literaturii.

Cornel Ungureanu nu este niciodată grăbit, deşi în viaţa lui fiecare minut contează. Discuţia cu cei din jur - cu cei care merită o discuţie - se transformă întotdeauna într-un ceremonial al comunicării. în plus, Cornel Ungureanu găseşte timp să se ocupe de tot felul de subiecte "minore", numai pentru că-i plac. El are o vocaţie a gratuităţii care ţine de firea lui de artist.

Să fii profesor universitar şi conducător de doctorate, să faci parte din conducerea unui hebdomadar şi să fii secretarul unei filiale a Uniunii Scriitorilor, să ţii o cronică literară săptămânală şi să coordonezi cercetări ştiinţifice de anvergură privind Europa Centrală, să alcătuieşti ediţii şi să scrii studii introductive sau postfeţe, să călătoreşti în străinătate şi să participi la dezbateri publice - să ai, cu alte cuvinte, atât de mari