E oare artistul un bărbat ? Să fie întrebată de asta "femeia"!

Thomas Mann, Tonio Kröger

La întrebarea "E oare artistul un bărbat?" pe care tînărul scriitor Tonio Kröger o pune prietenei sale Lizaveta Ivanovna, precum Irene din piesa lui Ibsen Cînd noi, morţii, vom învia, literatura răspunde aproape întotdeauna da. Scriitorul, în toate variantele lui, îşi face intrarea şi se menţine în literatură ca personaj masculin. Excepţiile sînt puţine şi au aerul unor concesii.

Acte de identitate

La Thomas Mann (unde evantaiul personajelor-prozator acoperă toate variantele, de la artistul autentic Tonio Kröger din nuvela omonimă, la cel ridicol din Tristan, de la anonimul din Ceas greu la celebrul Gustav von Aschenbach din Moartea la Veneţia), identitatea artistului e definită cel mai original. Dincolo de cuvintele lui despre scris, personajul-prozator thomasmannian se legitimează în cîteva secvenţe de o savoare inegalabilă. Una dintre ele este legată, conform mărturisirilor lui Thomas Mann, de propria biografie. Se pare că, la un moment dat, scriitorul, care nu avea acte de identitate la el, a fost la un pas de a fi arestat. Episodul apare în nuvela Tonio Kröger. în drumul său spre nord, spre Danemarca, prozatorul Tonio Kröger îşi vizitează oraşul natal, unde nimeni nu-l mai cunoaşte. La plecare, proprietarul hotelului în care locuise şi un poliţist aflat pe urmele unui escroc, îl opresc şi-i cer actele. El nu are nici un fel de documente de identitate la el, dar găseşte în portofel corectura unei nuvele. Cu speranţa că va afla ceva despre "suspect", poliţistul începe să citească, iar hotelierul i se alătură. Autorul li se uită peste umeri, urmărind cu sufletul la gură la ce pasaj se găsesc: "Ajunseseră la un moment bun, o poantă şi un efect pe care le prelucrase excelent. Era mulţumit". Acesta este prozatorul: