Teatru. Dan Puric. "Inainte si dupa Eminescu". Ma intrebati daca simt febra emotiei inainte de premiera in care il joc pe Eminescu? In starea de febra ma stiu de cand m-am nascut, din 1959, daramite acum, cand vreau sa aduc in scena o "entitate" ce nu poate fi interpretata ci doar...

Teatru

Dan Puric

"Inainte si dupa Eminescu"

Ma intrebati daca simt febra emotiei inainte de premiera in care il joc pe Eminescu? In starea de febra ma stiu de cand m-am nascut, din 1959, daramite acum, cand vreau sa aduc in scena o "entitate" ce nu poate fi interpretata ci doar sugerata. Spectacolul nostru de la Teatrul National evoca nu atat poetul, cat omul, starea de constiinta politica si sociala care a fost Eminescu. Asa cum reiese ea din articolele politice fulminante scrise la "Timpul". Inconfortabile ganduri pentru puterea de ieri, ca si pentru cea de azi. Vezi si scrisoarea in care ministrul de atunci, Petre Carp, ii recomanda lui Maiorescu: "Mai potoliti-l pe Eminescu", fraza care a devenit titlul piesei scrisa de Cristian Tiberiu Popescu si dramatizata de regizorul Grigore Gonta. Sigur ca spectacolul nostru e o mare indrazneala si importanta lui este aceea a unui gest de rememorare si nu atat a unui gest de redare a unui spirit inefabil. Eminescu face parte din noi asa cum Carpatii fac parte din geografia tarii. Cum sa aduci in scena Carpatii? Si pe cel care toata viata a cautat cuvantul care sa exprime adevarul si a sfarsit prin a deveni el insusi adevarul despre poporul roman? Singurul care nu s-a indoit o clipa de calitatile acestui popor si l-a impus lumii ca existenta demna si nobila printre alte popoare. Cum sa te apropii altfel decat cu cea mai mare emotie de cel care e insusi sufletul si constiinta noastra? Si de cate ori acest neam e in primejdie, ne intoarcem fata catre marea constiinta nationala, care e poetul si om