O familie traieste de sapte ani intr-un gang metalic dintr-o parcare din Centrul Civic. Desi cu ani in urma duceau o viata normala, avind un acoperis, o bucata de pamint in Cotnari si un serviciu care le asigura un trai decent, acum au ajuns sa traiasca de azi pe miine. ''Mai mincam si noi cite un colt de piine pe zi, alteori nu avem ce minca, ne descurcam si noi cum putem'', ofteaza Ana Irimia (58 ani). Fiul ei, Florin (21 ani), este de sapte ani, de cind a murit tatal, capul familiei. ''As vrea sa ma pot angaja undeva ca sa-i ofer mamei o casa unde sa se poata ingriji, fiindca e bolnava. Pe unde merg insa, nu se uita nimeni la mine fiindca nu am decit sase clase'', marturiseste el. Florin munceste cu ziua pe unde apuca sau mai curata subsolul blocului, primind de la locatarii milosi ceva de mincare. Si-ar dori sa fi continuat scoala, sa ajunga si el un om asezat. ''Aveam 14 ani cind a murit tata. Atunci am ramas pe drumuri fiindca rudele tatalui ne-au dat afara din casa noastra de la Tirgoviste. Mama a ramas fara serviciu si am venit in Iasi'', isi aminteste baiatul. ''N-am mai avut bani ca sa merg si eu la scoala. Am 21 de ani, credeti ca n-as vrea sa-mi intemeiez si eu o familie?''. Ne invita sa intram in ''locuinta'' lor, scuzindu-se fiindca nu au terminat inca ''pregatirile'' pentru Paste. Mama sa tocmai matura prin fata gangului, rascolind praful care se aduna zilnic. "Aici e casa noastra, trebuie sa avem grija de ea. Nu e cine stie ce, iar mirosul care vine de la containerul de gunoi care sta drept in fata usii noastre ne cam deranjeaza. Ce sa-i facem?'', spune gospodina. Tot avutul lor se reduce la citeva borcane prafuite, o lopata, citeva haine jerpelite primite de la locatari, un scaun vechi si o matura. Peisajul e completat de un cufar mic, in care mai dorm uneori. ''Iarna stam in subsol si e mai cald decit daca am sta intr-un apartament. Vara avem racoar