Minuni Pe O Coaja De Ou. Miniaturistul Puiu Dumitriu. "Doamne, da-mi taria sa gasesc secretul!". Ca tehnician de televiziune, Puiu Dumitriu din Bucuresti a capatat o mare experienta in a vedea lucruri. Nimeni, de fapt, nu i-a cerut mai mult si putini dintre colegii si sefii lui au fost capa...

Minuni Pe O Coaja De Ou

Miniaturistul Puiu Dumitriu

"Doamne, da-mi taria sa gasesc secretul!"

Ca tehnician de televiziune, Puiu Dumitriu din Bucuresti a capatat o mare experienta in a vedea lucruri. Nimeni, de fapt, nu i-a cerut mai mult si putini dintre colegii si sefii lui au fost capabili sa-si dea seama ca a vedea nu e totuna cu a intelege. Intr-o zi, omul a citit Biblia si a inteles diferenta. De atunci, el a inceput sa vada nu numai lucruri, ci, asemenea unui mare scriitor, si idei. Talentul lui artistic, cenzurat in copilarie la sugestia unui tata pragmatic, isi gasise acum fagasul. Puiu Dumitriu a ales sa picteze icoane. In scurt timp, si-a dat seama ca lemnul si sticla nu sunt suportul cautat; nu dorea sa-si iroseasca vremea, copiindu-i pe zecile de calugari din manastiri. Asa ca s-a orientat spre tehnica miniaturilor chineze si japoneze, gasind ca singurul suport autohton acceptabil ca pret si semnificatie este oul. Banalul ou de pasare de curte, simbol al creatiei, ale carui fragilitate si "gratuitate" sunt in sine o provocare pentru orice artizan. Nu oul incondeiat de Pasti, ci oul pictat, oul-icoana, oul-fereastra, oul-giuvaer. Perfectionandu-si tehnica cu ambitia unui fachir, modestul expert de la Studiouri (un departament in televiziune) i-a uimit pe toti prin migala si "ingineria" cu care transforma pojghita alba de calcar, faramicioasa si lipsita de orice logica a modelarii, in constructii de o flexibilitate incredibila. De la oul cu o fata convexa si una concava, la oul cu doua-trei suprafete cusute intre ele,