Prin ce-i fascinează pe unii sau îi intrigă pe alţii America? Ne oferă un răspuns la această întrebare numărul dedicat Americii al revistei Secolul XX, începînd chiar de la primele rînduri ale editorialului semnat de Ştefan Aug. Doinaş: "America de Nord, dar mai ales Statele Unite, exercită un fel de fascinaţie asupra noastră, a Europenilor. Poate că este singurul tip de fascinaţie care n-are nimic exotic: nu este vorba de ceva ce ne deosebeşte fundamental, de o alteritate care să pună problema respingerii sau a asimilării, adică o atitudine reducţionistă. Dimpotrivă, este vorba de ceva ce, într-un fel, ne aparţine şi ne defineşte, aşa cum o treaptă superioară de organizare a umanului se află, deja, prefigurată, pe treptele inferioare. America ne atrage irezistibil printr-o indenegabilă superioritate." De o indeniabilă superioritate este vorba, într-adevăr. Numai că discursul domnului Doinaş s-ar potrivi mai degrabă în cazul raportării noastre, a românilor, la ceilalţi "noi", europenii. Distanţa dintre noi, românii, şi ei, americanii, este însă atît de mare, încît Statele Unite sînt, pur şi simplu, pentru noi, o altă planetă. Ceva de neconceput, pe care unii îl mai numesc şi miracol. Cum să nu fie aşa ceva exotic? Şi, aşa stînd lucrurile, cum să nu fascineze? Un american ar explica foarte simplu în ce constă miracolul, pentru el ceea ce nouă ni se pare extraordinar ţine de firescul cotidian. James Rosapepe, Ambasador al Statelor Unite ale Americii la Bucureşti: "Pentru multe popoare sentimentul naţional derivă dintr-o combinaţie de solidaritate etnică şi practici religioase comune, ca şi din secole de istorie şi tradiţie comune. Americanii totuşi provin din grupuri etnice diverse, aparţin unor credinţe religioase diferite şi sînt laolaltă de relativ puţin timp.
Ceea ce îi uneşte pe americani este un document politic, Constituţia, pe care am conceput-o la
