In anul 2000 avem primul buget de dupa 1989 care combina in mod satisfacator constringerile saraciei tarii cu instrumente de politica economica destinate cresterii economice. Bugetul pe 2000 exploateaza la maximum cadrul favorabil creat de depasirea virfului de plata al datoriei externe, de reducerea pina la anulare a deficitului comercial la inceputul anului 2000 - in premiera prin cresterea exporturilor si nu doar prin caderea importurilor, aceasta dupa o reducere peste asteptari a deficitului comercial inca din 1999 -, de inceperea negocierilor cu UE si de presiunea acordurilor cu FMI si cu Banca Mondiala. In momentul in care Guvernul a inceput dezbaterea proiectului de buget, tintele majore care trebuiau atinse prin acesta, in 2000, erau, dincolo de pastrarea unui minim echilibru administrativ al tarii, prelungirea acordului stand-by cu FMI si legiferarea abstinentei intr-un an electoral in care cheltuieli publice exagerate ar fi fost pe cit de tentante pe atit de riscante. Atunci ministrii se angajasera "sa faca mult cu bani putini". Pe parcursul dezbaterii proiectului in Guvern, s-a adaugat, gratie grevei profesorilor, un al treilea obiectiv: crearea unor raporturi mai echitabile intre diferitele categorii de bugetari, in lipsa carora tensiuni sociale majore riscau sa bulverseze un an critic pentru reintrarea in normalitate a tarii. In mod remarcabil, toate aceste trei tinte au fost atinse sau, cum este cazul acordului cu FMI, este foarte probabil sa fie atinse multumita formei in care bugetul a iesit din Parlament: deficitul bugetar ramine de 3%, tinta de inflatie 27%, iar salariile profesorilor au crescut cu 78%, in timp ce fondul de salarii al regiilor autonome a fost plafonat la de patru ori volumul din trimestrul patru al anului 1999. Dar ceea ce este cu totul remarcabil este contributia pe care Parlamentul a adus-o de asta data la imbunatatirea substantia