În revista 22, numărul 19 (9-15 mai a.c.) este publicat articolul unui ziarist neamţ, Keno Verseck, despre familia unui ex-miner din Valea Jiului. Unul dintre acei ex-mineri care, în indiferenţa naţională, şi-au dat foc. Iar articolul e, de fapt, republicat: a apărut mai întîi în două ziare din Germania, fiind tradus în româneşte, după cum se precizează într-o notă redacţională, de Radu Rosetti. Nota nu indică însă data (sau datele) apariţiei în gazetele nemţeşti. Dar nu are importanţă. Este de trei ori un eveniment. Articolul, intitulat simplu Lupeni, nu prea se potriveşte cu ceea ce s-a scris şi se scrie de obicei despre mineri în revista editată de Grupul pentru Dialog Social. Nu se potriveşte chiar deloc; de altfel, unul dintre cele două ziare germane după care a fost preluat este de stînga, opţiune şi ea surprinzătoare pentru 22, în caz că opţiune va fi fost şi nu hazard ori neştiinţă. Asta o dată. În al doilea rînd, articolul neamţului e însoţit de un comentariu-introducere-propunere ce aparţine lui Sorin Vieru. Aici se anunţă o nouă rubrică, Proiect social, şi se fac observaţii nu neapărat inedite, dar neaşteptate în raport cu orientarea generală a publicaţiei care le găzduieşte. "Locuri ca Lupenii - scrie, de pildă, Sorin Vieru - sînt multe în ţara noastră. Realităţile descrise în reportajul de la Lupeni (reportajul neamţului - nota mea, M.I.) sînt consecinţa absenţei proiectului social. Statul, şi cu atît mai mult societatea civilă, se eschivează, întîrzie, abdică". Pentru o revistă ai cărei comentatori, analişti, editorialişti militează explicit pentru diminuarea rolului statului, care asimilează în mod constant

apelul la intervenţia statului cu etatismul şi etatismul cu stînga, care susţin mai ales, dacă nu şi exclusiv, acele formaţiuni civice care de fapt sînt mai degrabă cluburi şi pepiniere politice, rubrica propusă de Sorin Vieru în aceş