Interviu cu

Răzvan THEODORESCU,

preşedinte al Radioteleviziunii în perioada Pieţei Universităţii

Ochelarii negri ai domnului Theodorescu au făcut vogă la vremea respectivă. Cum a ajuns un istoric al artei să fie văzut ca un manipulator machiavelic?

Modul în care singura televiziune existentă atunci s-a poziţionat faţă de Piaţă era foarte important pentru manifestanţi. Credeţi că televiziunea, la rîndul ei, a influenţat Piaţa? Televiziunea a influenţat Piaţa şi televiziunea a influenţat decisiv publicul votant. Fenomenul a început în jur de 23 aprilie, dacă ţin bine minte. Paradoxul cel mare, şi în mod clar trebuie să fie amintit aici mentalul anului '90, era următorul: cu cît televiziunea dădea mai mult ceea ce participanţii la Piaţă cereau, cu atît sporea votul împotriva celor care demonstrau acolo. Nesiguranţa pentru oamenii care erau în diverse cătune, sate, tîrguri şi care urmăreau singurul canal de televiziune, după cum spuneaţi, devenea mult mai mare decît a bucureştenilor. Gîndiţi-vă la bunul cetăţean din Bîrlad sau din Salonta care vedea seară de seară că la Bucureşti se strigă împotriva puterii. Noi ştiam că era o demonstraţie continuă, care intrase oarecum în habitudinile Bucureştiului, ale vatmanilor, ale şoferilor ş.a.m.d. Cei trăitori mai departe vedeau Piaţa într-un fel apocaliptic. Deci credeţi că popularizarea i-a fost fatală? Popularizarea a ucis acele candori, acele utopii sau acele comedii care se spuneau şi se proclamau în Piaţă. Dacă votul a fost anormal de masiv pentru FSN, aceasta s-a datorat cererii exprese a celor din Piaţa Universităţii, cereri adresate mie în tratative comune, de a fi mereu şi mereu arătaţi. Sigur, cineva poate să-mi facă un proces de intenţie, să spună că Răzvan Theodorescu, care nu este chiar prost, ştia bine ce o să se întîmple. Mărturisesc că nu mi-am dat seama că Piaţa este percepută dr