Luni, 1 mai a.c., să fi fost soarele de vreo suliţă şi jumătate pe cer în momentul în care în gara Filiaşi au coborît din tren patru persoane - doi părinţi pînă-n 40 şi doi copii, fata la vreo 10 anişori, băiatul de vreo 8. Mergeau, pesemne, în vizită la părinţi/socri/bunici. El era îmbrăcat în costum - unul făcut pentru vreo năşie, în urmă cu ani, dacă nu cumva chiar costumul său de fost ginerică. Ea, la fel, în haine din cele bune: fustă şi vestă cu volănaşe la spate, ambele de culoare mov, cămaşă cu mîneci largi alb-perlă, ciorapi (cu chilot, pesemne) albi-gălbui; în picioare, pantofi negri cu baretuţe, decupaţi la vîrf. Sub timpul nemilos, fermitatea de altădată a cărnii ei - plauzibilă - pălise; călcîiele lăţite cădeau peste tocurile pantofilor - tocuri înalte ce scrîşneau sec pe pietrişul peronului, făcînd-o să meargă legănat, ca o anume pasăre de baltă. După coborîre, bărbatul îşi părăsi o clipă familia pentru a cumpăra de la un chioşc nişte ţigări cartonate cu preţ mediu şi o votcă la plastic, din cea mică, pentru consum imediat. Întors lîngă ai lui, dădu votca fetiţei şi pacheul de ţigări băiatului (să ducă şi ei ceva) şi luă în mîini două genţi de voiaj - pe una scria, "pe turceşte", Nyke, pe alta Voyageer. Ea luă în mîini o altă geantă pe care se încrunta mascota roşiatic-spălăcită a echipei Chicago Bulls şi o pungă de plastic de pe care zîmbea şifonat un fotalist român. Ceva s-a întîmplat, pentru că doar ce-o luaseră din loc şi băieţelul a protestat, a spus oarece. Atunci, tatăl, împăciuitor, i-a luat din mîini pachetul de ţigări, a scos din buzunarul pantalonului un alt pachet, a luat din el ultimele ţigarete şi, sub ochii copiilor, l-a aruncat cu o mişcare a încheieturii palmei drepte. Dar nu l-a aruncat jos, pe pietriş, acolo de unde vreo mătură a gării - altfel curăţele - l-ar fi putut lua, ci l-a propulsat peste gardul viu al peronului. Sau c