Ioan Bocsa. "Viata este un dar si un bun de unica folosinta". Mandru doinitor al Ardealului, interpret de exceptie al cantecului transilvanean, Ioan Bocsa intruchipeaza pentru multi romani din tara si din strainatate imaginea dorului, nostalgia originii taranesti: raiul pierdut pe care il ducem toata...
Ioan Bocsa
"Viata este un dar si un bun de unica folosinta"
Mandru doinitor al Ardealului, interpret de exceptie al cantecului transilvanean, Ioan Bocsa intruchipeaza pentru multi romani din tara si din strainatate imaginea dorului, nostalgia originii taranesti: raiul pierdut pe care il ducem toata viata in suflet, indiferent pe unde ne mana zarurile destinului. Cine n-asculta, cu lacrimi in ochi, in clipele de melancolie, vocea rascolitoare a marelui doinitor ardelean?! Mai ales in zilele acestea de sarbatoare crestina, cantecul lui va tese cu fir de aur sufletul romanesc."Bine ca la casa noastra nu-i nicaieri" - De unde veniti cu zestrea asta de vraja in lumea cantecului romanesc popular d-le Ioan Bocsa? Si de unde atata simtire nationala in realitatea destul de prozaica, ce ne inconjoara pe toti?
- M-am nascut intr-o comuna din apropiere de Alba-Iulia, in Oarda, satul marelui si regretatului scriitor Ion Lancranjan, cel care a descris ca nimeni altul viata taranului din Transilvania. Am avut o copilarie foarte fericita, petrecuta mai mult la Cutina, pe raul Sebes, la fratele mamei mele, in vechea casa a bunicilor, unde matusa imi facea placinte cu magiun si unde aveam foarte pregnant sentimentul (chiar de la cinci-sase ani) ca "bine ca la casa noastra nu-i nicaieri". Casa aceea izolata arata ca o ferma americana, ca un ranch, unde gaseai toate animalele ce-i sunt de trebuinta unui ardelean gospodar - de la boi si cai de tractiune, la vaci de lapte, cai de calarie, pasari si alte "oratanii", nemaipunand la socoteala cele doua vii, tr
