Convorbire cu

prof. univ. Zoe PETRE

Piaţa Universităţii a fost numită o nouă Agora, o spălătorie a sufletelor, o Curte a miracolelor, cel mai curat parlament din istoria României - cu toate că nu cuprindea şi opoziţia - sau "unul din spaţiile cele mai pure ale acestui pămînt". În acelaşi timp Revoluţia devenea "lovitura de stat", "scenariul", "marea îmbulzeală", "loviluţia". Pentru a reda evenimentelor din decembrie '89 puritatea iniţială singura soluţie era "încă o revoluţie". În Piaţa Universităţii se recunoştea, implicit, că o revoluţie avusese totuşi loc. Dar, în opinia participanţilor la marea manifestaţie de protest din centrul capitalei ea trebuia trecută "pe curat", fără mistere, îndoieli şi dezamăgiri. În decembrie '89 oamenii ieşiseră împreună în stradă animaţi de spiritul revoltei necruţătoare: în Piaţa Universităţii experimentau împreună spiritul civic, aşa cum era el înţeles în acel moment. Cum ne raportăm după 10 ani la ceea ce s-a întîmplat în Piaţa Universităţii?

Schimbare şi legitimitate Stimată doamnă Zoe Petre, în ce măsură opoziţia din '90 ajunsă la putere în '96 se simte legitimată de Piaţa Universităţii, de aspiraţiile protestatarilor de atunci, de intransigenţa lor? Faţă de fenomenul Piaţa Universităţii se pot adopta două puncte de vedere, cel personal, subiectiv, şi cel analitic, necesar după trecerea a 10 ani. Una e afilierea pe care o resimte sau o mărturiseşte preşedintele Emil Constantinescu, alta e relaţia partidelor aflate la putere, care au fost în raporturi variate cu Piaţa Universităţii. Nu trebuie uitat că acolo se striga cu mare elan "noi nu sîntem partide". Acel punct de vedere este şi acum reproşat manifestanţilor din Piaţa Universităţii de către partidele care au beneficiat cel mai mult de spiritul Pieţei Universităţii. Pe de altă parte, PD, care atunci era parte integrantă din FSN, devenise beneficiarul ale