În urmă cu o lună, Academia franceză a dat publicităţii o declaraţie în care avertiza asupra gravelor consecinţe ce decurg din reculul studiului literaturii. Politica de "subţiere" a filierelor literare, politică urmată consecvent de mai bine de două decenii, a dus - se spune în text - la eliminarea aproape completă din şcoli a cunoaşterii literaturii. Au fost, mai întîi, asfixiate limbile clasice, ignorîndu-se pînă şi faptul că latina şi greaca sînt indispensabile înţelegerii atît a limbajului ştiinţific cît şi a structurilor politice şi juridice ale civilizaţiei noastre. Au urmat la rînd limba şi literatura franceză, socotite probabil, cred academicienii, duşmani redutabili ce trebuie rapid neutralizaţi. A fost devalorizată faimoasa dizertaţie, care a ajutat nenumărate generaţii de elevi să-şi organizeze gîndirea, să construiască o argumentaţie corectă şi să caute, în operele literare, exemple relevante. De unde vine această înverşunare împotriva studierii literaturii? Răspunsul academicienilor e, cu siguranţă, politic incorect: din, spun ei, concepţia, demagogică şi păguboasă, a egalizării şanselor: "în loc ca şcoala să fie mijlocul de a corecta şi de a compensa inferiorităţile eventuale datorate unui mediu social puţin impregnat de cultură, degradarea ei (a şcolii, n.n.) prelungeşte şi agravează aceste inferiorităţi". Vizată e, aşadar, pedagogia modernă care goleşte învăţămîntul de conţinut şi elimină criteriile de excelenţă. Combaterea elitismului nu face însă decît să privilegieze acele filiere selecte la care au acces doar cei proveniţi din familii cu o situaţie materială confortabilă. Ideologia egalitaristă produce, prin urmare, efecte perverse. Declaraţia academicienilor francezi vine după ce mai multe cărţi (Oroarea pedagogică, Scandalul Educaţiei Naţionale etc.), scrise de ziarişti dar şi de profesori, au atacat dur aşa-numitul pedagogism, adică doc