A beautiful normal
Romanian Day La cîteva minute după ce am citit cîteva pagini din ultimul Hyde Park al Dilemei , simt un optimism aproape incredibil. Este, într-adevăr, un Hyde Park of the Romanian Beauty, "normal romanian Beauty", probabil o faţă a normalităţii căreia entuziasmul meu încearcă să-i reziste cu greu, uneori în zadar. Ca acum. Sînt la ţară, la Vrata despre care Dilema a mai scris, de altfel. Mai devreme, mama "venind de la oraş, în week-end, noi în vacanţă, bunica lîngă noi, îmi aduce Dilema . Brusc mi se face un dor teribil de Şerban Foarţă. Îmi promit telefoane, norocul meu că vine Paştele, îmi promit urări, e un scenariu de promisiune trist de familiar, dar de data asta va fi altfel! Cuvintele lui Cristian Ghinea - cele despre Vadim, acelaşi într-o Românie schimbată - sînt atît de optimiste încît mi-e aproape teamă să le cred. În fine, îmi spun că scepticismul ar fi acum naivitate. Trebuie să fie aşa! Vine lîngă mine, în timp ce scriu, Foucault, pisoiul cel mai deştept din lume (e gratuit: nu ştiu toţi pisoii din lume şi nici coeficientul mediu de inteligenţă al speciei, dar acum iertaţi-mi, vă rog, asta, nu-i aşa grav, în fond, nu?). E Foucault pentru că e, aşadar, deştept, e frumos, e analitic (se învîrte uneori în jurul cozii, ceea ce m-a determinat să aleg Foucault, între asta şi alternativa, Lyotard, dar cel din urmă e mai sintetic, îi plac salturile, nu învîrtitul ş.a.m.d.), îi plac spaţiile închise şi are ceva teribil de nobil în firea lui, adică (în plus) o personalitate mult prea puternică pentru a reuşi să ne domine pe toţi, uneori. Destul despre el (am scris atîta pentru că-i un pisoi cu totul aparte, nu?). Articolele celor care au semnat în acest număr sînt, cred, cea mai certă dovadă că, dincolo de sondaje, de orice altceva, ne merge bine. (Am rămas cu gura căscată - n.red .) Cît timp putem să gîndim astfel şi să scriem as
