"Hristos a inviat!" Preotii au dat vestea cea mare multimii, acoperind dangatul clopotelor. Iar binecredinciosii au vibrat intr-un singur glas: "Adevarat a-nviat!" Bucuria si lumina s-au revarsat peste oameni si suflete. Pentru cei mai multi, inaltatorul moment a dat semnalul ruperii rindurilor. Unde mai pui ca pe celulare se lansau apeluri peste apeluri, catre cei care intirziasera pe la chefuri. Puhoi, majoritatea celor care au asteptat impreuna ceasul mijlocului de noapte s-au imprastiat pe strazi, insufletind orasul. Unii s-au indreptat catre cimitire, cu gindul sa duca Lumina la capatiiul celor dragi si pierduti. Altii au pornit-o catre case, unde ii asteptau ouale rosii, mielul, drobul si vinul rece. Cei mai tineri s-au intors pe terasele de unde se ridicasera cu putine minute inainte: biliard, bere rece si hip- hop. Pustani "incinsi" au dat cep la sticle, rostogolindu-se catre bancile din parcuri si scuaruri. Printre toti isi dadeau coate cersetorii: "Slaviti-l pe Hristos". Linistea dreptilor din Cimitirului Central a fost spulberata cu mult inainte de miezul noptii, de acordeoanele si casetofoanele rromilor strinsi ciopor, vreo 60 - 70, in jurul a patru-cinci morminte. Muzica tiganeasca si hohotele de ris au rasunat pina spre dimineata, tulburind slujba. Doua femei incaruntite si indoliate, care isi aveau mortii in apropierea baiarmului infiripat ad hoc, priveau in rastimpuri spre gloata galagioasa si bateau cruci marunte, ca pentru a alunga afurisenia. Amarnica credinta. Preotii au iesit in fata bisericii din Cimitir, pentru a imparti credinciosilor Lumina Invierii. Haituiti de gardienii publici, tiganii i-au lasat pentru citeva minute pe cei veniti sa se reculeaga. Acordeoanele au spart, insa, tihna credinciosilor. Cind cimitirul s-a umplut de luminari, aglomeratia s-a intetit. Romanii si-au intors la rastimpuri privirile catre tiganii tineri care se striga