Valentin Hossu-Longin a călătorit în aproape toată lumea pentru a vedea la faţa locului cum trăiesc cei aproximativ 12.000.000 de români din afara graniţelor României. A obţinut informaţii despre modul cum sunt trataţi aceştia în ţările adoptive, despre măsura în care şi-au păstrat identitatea identică, despre aspiraţiile lor. Toate datele procurate astfel (cărora li se adaugă altele dobândite prin corespondenţă) se regăsesc în volumul I al unei lucrări instructive şi emoţionante, A doua Românie, volum apărut recent la Ed. Libra din Bucureşti (consilier editorial: Ion Tomescu). Autorul are competenţa necesară pentru a face mai mult decât un recensământ al comunităţilor româneşti din alte ţări. Scriitor, om cultivat, el reuşeşte să interpreteze faptele dintr-o perspectivă culturală.
Totuşi, principalul său merit îl constituie punerea în circulaţie a unor informaţii pe care mulţi dintre noi, în mod ruşinos, nu le cunoaştem. Reproducem câteva dintre aceste informaţii, sperând să contribuim în modul acesta la mai buna lor propagare:
"Coroborând mai multe surse documentare, îi putem împărţi pe românii "de dincolo" în două mari grupe: cei din imediata apropiere a graniţelor şi cei de peste mări şi ţări. Cifrele acestea, e drept, au o anumită doză de aproximaţie, datorită faptului că până acum nu a existat dorinţa de a afla câţi români sunt în lume!
Iată-i pe cei din primul eşalon: în Republica Moldova: 3.500.000; în Transnistria: 250.000-300.000; în Ucraina: 500.000; în Serbia: 1.000.000-1.200.000; în teritoriile ex-URSS: 500.000-600.000; în Bulgaria: 250.000-700.000; în Albania: 300.000-500.000; în Slovacia: 10.000-15.000; în ex-Iugoslavia: 75.000-100.000.
A doua categorie o formează diaspora propriu-zisă (exil, emigraţie): în SUA şi Canada: peste 1.100.000; în Germania şi Austria: 1.000.000 (din care mai mult de jumătate o formează saşii
