New Yorkul este un oraş care nu poate fi definit. N-are o qualité maîtresse. Este cel mai complicat dintre toate oraşele pe care le-am văzut. Imensitatea lui contradictorie sfidează orice încercare de a-l prinde în capcana unei definiţii. Ca să încep cu ceva, să spun că e, în acelaşi timp, elitist şi popular, arogant şi prietenos. în miezul Manhattanului, o lume bună, foarte şic, te întîmpină din vitrinele cîtorva din cele mai scumpe magazine din lume. Zece străzi mai la sud, chiar pe Broadway, dai de un fel de tarabe cu de toate, ca un uriaş talcioc, unde, cînd plouă, diverşi negustori îţi oferă pe loc umbrele care costă trei dolari. Tot acolo, cu nouăzeci şi nouă de cenţi, poţi lua un lunch.

Şi cultural New Yorkul e un oraş de nedefinit. Librăriile sînt mai rare şi mai greu de găsit decît oriunde. în chioşcurile de ziare, e mai lesne să-ţi procuri suveniruri stupide decît un ghid ca lumea al oraşului. Despre cărţi, new-yorkezul n-a mai auzit din anii de şcoală. Dar la Metropolitan Opera snobii plătesc biletul cu echivalentul unei lefi mijlocii din România umplînd superba sală şi cele patru rînduri de balcoane şi loji în fiecare seară, dar nu atît pentru Pelléas şi Mélisande care e atît de convenţional pusă în scenă încît cel mai profitabil lucru pe care-l pot face e să doarmă pe durata celor cinci acte, cît pentru cele două nesfîrşite pauze în care pot admira frescele lui Chagall de la intrare, bînd şampanie sau mîncînd delicioase tarte cu fructe.

Un tip de newyorkez nu există. El poate fi, eventual, turistul european, japonez sau american din California ori din Texas. Numărul acestor vizitatori e de ordinul milioanelor şi pe ei îi remarci înainte de toate, bîntuind pe Fifth Avenue, la Guggenheim sau oriunde li s-a spus că e ceva de admirat, într-o amestecătură de gusturi, care face să nu fie distinse trăsurile de la Central Park de o colecţie d