Şi a fost foamete crîncenă în toate ţinuturile, de sufereau oamenii în Sidon şi în Mitraina; din Gaza pînă în Sodoma mureau pruncii la pieptul maicilor lor secat. Bătrînii plecau aiurea în pustiu unde îşi aşteptau moartea, lăsînd familiei partea lor de hrană.

Şi s-a auzit că în ţinutul Senaar se caută zidari şi salahori pentru construcţii uriaşe pe care le începuse noul primar. El sporise venitul obştei prin taxe de la băştinaşii avuţi, de la străini, negustori şi călători. Unii ziceau că acest cîştig n-ar fi prea curat, că se vindeau droguri drept mirodenii, că mulţi hoţi şi ucigaşi plătind din greu se pot adăposti în tot Senaarul, că pot cumpăra foi de ieşire şi intrare în ţară. Orăşelul îţi mîngîia vederea cu frumuseţea caselor gospodarilor harnici.

Numeroşi vizitatori îşi petreceau vacanţele aici, bine primiţi de tîrgoveţi. Începînd de astă iarnă n-au mai venit ca turişti; lungi şiruri de şomeri au pornit-o spre Babilon, căutînd de lucru.

Printre aceştia se găseau Ofir cu Obel şi Orat din clanul lui Sem. Se întovărăşiseră cu Semen şi cu Lustin din clanul lui Hem ca să cumpere un măgar. Au cărat apă cu măgarul de la Adme, din izvoarele reci de la munte, dar au renunţat pentru că se cîştiga prea puţin cu chirigia, aşa că s-au hotărît să meargă şi ei să-şi încerce norocul la zidăriile din Senaar.

Amfitrionul întrerupse rîvna muzicală a celor 12 harpişti care îi cîntau o compoziţie nouă de Gabriel. Auzise ceva, un puternic zgomot străin. Garda înştiinţată procedă imediat la întocmirea planului de securitate. Maicile de la pangar se înarmară cu sfeşnice ornate, cu umbrele popeşti şi cu prapuri, aşteptînd ofensiva duşmanului, cele de la bucătărie, de spaimă, scăpară fedeleşul cu care cărau apă şi realizară al doilea bufnet. Nemişcate erau pregătite să primească penitenţa. Dar Cel de Sus le stîrni să-şi vadă de treburile lor. Al treilea