Operaţiile de schimbare de sex nu mai surprind astăzi pe nimeni, cel puţin nu în măsura în care ar fi şocat cu un deceniu sau două în urmă. Şi totuşi, există o aură de licenţios şi strident neobişnuit asociată încă inevitabil unei asemenea transformări identitare. În primii ani de studii doctorale am descoperit, în bibliografia obligatorie, numele unui de cercetător în domeniul retoricii, pe nume Donald McCloskey, autor de texte interesante despre retorica ştiinţei, în particular retorica ştiinţelor economice. Un an mai tîrziu Donald a devenit... Deirdre Mc Closkey. La momentul respectiv n-am acordat importanţă modificării, deşi colegii mei care îl/o cunoscuseră la conferinţe comentau cu apetitul inevitabilei bîrfe episodul cu pricina. La convenţia anuală a Asociaţiei de Limbi Moderne (Modern Language Association) din 1998 am ascultat o prezentare extrem de interesantă, o analiză a ideologiei marxiste şi impactului acesteia asupra retoricii, ţinută de Deirdre McCloskey. O femeie masivă, elegantă, cu o voce caldă (în ciuda unui defect de vorbire), cu un umor sec şi o detaşare de om care a trecut prin multe. Fără să vreau m-am gîndit la asemenea lucruri, în timp ce ascultam prezentarea. Un bărbat care şi-a schimbat radical identitatea, devenind femeie - iată mai curînd un personaj de film, sau de roman, nu un universitar notoriu pe care îl întîlneşti la conferinţe. Am revăzut-o pe Deirdre McCloskey în noiembrie 1999, tot la un simpozion de retorică, înconjurată de alţi universitari care păreau a-i fi amici de cînd lumea, perfect în largul lor în preajma ei, şi cu care glumea-flirta discret şi senin.

De curînd Deirdre Mc Closkey a publicat un volum-cronică a avatarurilor sale identitare. El conţine povestea transformării lui Donald în Deirdre, cu multe dintre detaliile ei mai curînd de articolaş de gazetă, sordide şi deprimante, dar şi cu reflecţii interesan