Din 1989, pe strazile Iasului au pasit multi politicieni, fiecare, pe rand, s-a inchinat la Mitropolie, au ingenunchiat in fata acestui oras sfant, jurandu-i iubire si credinta pe viata, aclamand ca nu concep sa existe decat alaturi de acesta, ca vor face totul pentru ieseni si cetatea acestora. Dar pasii lor au mers mai departe, spre alte meleaguri, mai putin pitoresti, dar mai bogate, iar urmele acestora au fost sterse de praf si de vant... Oamenii urbei au devenit vrand-nevrand, din zi in zi, tot mai sceptici, tot mai atenti la juramintele lor de credinta, sfarsind intr-o zi sa-i mai recunoasca, sa-i mai numeasca "ieseni", mai bine zis in ziua in care un inflacarat politician care jurase solemn ca-si pune viata in slujba Iasului a candidat la functia de primar general al capitalei. Multi s-au resemnat, altii au ras amar la gandul ca "armeanul" nu este ortodox, iar acesta a jurat pe Dumnezeu. Dar pentru ieseni nu este inca totul pierdut, speranta nu trebuie sa moara, deoarece, acum patru zile, inainte de Paste, am trait bucuria de a fi unul dintre primii locuitori care au cunoscut un nou politician, un nou om, de data aceasta un scriitor, care cred ca nu a putut sa aiba curajul a nu fi sincer cu el daca nu cu cititorii, cu propria lui creatie, zamislita in nopti nedormite, cu gandurile duse la noi, la greutatile noastre. Nu-l cunosc numai eu, caci este o persoana publica, un moldovean adevarat, un om obisnuit, cu un nume obisnuit, respectiv Vasile Dumitriu - viceprimarul municipiului, candidatul ApR la functia de primar.
Am citit multa literatura, am si scris, dar parcurgand volumul Domniei sale intitulat "ORASUL PENTRU CARE EXIST'', am inceput sa sper din nou, sa cred ca exista si politicieni sinceri, onesti, care traiesc pentru citadela noastra, ca vor sa faca ceva, ca existenta lor nu o pot concepe decat in Iasi si pentru Iasi.
Lucrarea-documen
