În filmul lui Nikita Mihalkov Oci ciornîe, personajul interpretat de Mastroianni, un italian călătorind în Rusia începutului de secol XX, ajunge la un moment dat într-un oraş de provincie unde e primit cu mari onoruri, în dubla sa calitate de occidental şi de om de afaceri: discurs al primarului, pupături apăsate şi zemoase pe gură, lăutari şi dansatori ţigani, paharul cu votcă dat fulgerător pe gît şi apoi, cum italianului îi ies literalmente ochii din cap şi i se taie respiraţia din cauza tăriei alcoolului, mîna expertă ce îi răstoarnă prompt în gură caviarul dintr-o lingură supradimensionată. Scena nu e numai de un mare haz, ci şi emblematică pentru ceea ce va constitui ulterior o componentă obligatorie a ritualului călătoriei în ţara socialismului biruitor, ritual rezervat oaspeţilor celebri. O descriere amănunţită a acestui ritual aflăm în recenta carte semnată de istoricul şi sociologul François Hourmant, Au pays de l'avenir radieux (editura Aubier). Capitolul "Edenul roşu" ne arată cum invitaţii de marcă - André Gide, Romain Rolland, G. Duhamel, H. Barbusse, J.-P. Sartre etc., etc. - sînt "cazaţi" princiar în hoteluri de lux (lui Romain Rolland i se rezervă, la Savoy, un apartament cu şase camere; dispune, pe lîngă interpretă, de o secretară şi de o infirmieră), iar întreg sejurul e punctat - programul fiind aici pe cît de bogat pe atît de riguros, neadmiţîndu-se nici o eschivă - de somptuoase dineuri, recepţii şi banchete. Gide e printre foarte puţinii care detestă aceste bachanale revoluţionare (autorul Falsificatorilor de bani socotindu-le - culme a ingratitudinii! - "nu numai absurde dar şi imorale, antisociale"); ceilalţi nici nu-şi dau osteneala să reziste tentaţiilor mai ales că - aşa cum observă judicios François Hourmant - etalarea delicateselor le stimulează nu doar papilele gustative, ci şi megalomania. Romain Rolland, gratificat cu titlul de