Actualitatea suedeză este rar prezentă în paginile presei internaţionale. Imaginea este a unei ţări care îşi consumă calm şi raţional bunăstarea. Suferinţa acută din filmele lui Bergman nu este percepută ca o componentă a vieţii cotidiene. Suedezii plătesc impozite mari, dar şomajul e scăzut, şi politica de protecţie socială este extrem de generoasă. Premierul social-democrat Goran Persson dă asigurări Uniunii Europene că moneda comună va fi în mod sigur adoptată, dar "mai tîrziu", după referendumul care se va ţine, probabil, în 2002. Cei care descompun idila sînt, ca de obicei, gazetarii care observă şi compară. Göran Skytte scrie în Svenska Dagbladet, care apare la Stockholm: "Roma, noaptea de sîmbătă spre duminică. Împreună cu nişte prieteni stăm pe terasa unui café-restaurant, relativ şic, lîngă Piazza Navona. O echipă de la salubritate, bărbaţi şi femei în uniforme verzi, fac curăţenie în piaţă. Mătură, golesc pubelele, curăţă spaţiile dintre statuile lui Bernini. Orologiul bate ora unu şi gunoierii fac o pauză. Intră în café-restaurant, îşi lasă măturile la intrare, comandă cafele şi sandviciuri, se instalează la o masă şi discută în timp ce mănîncă. La ora unu şi jumătate termină, îşi plătesc consumaţia, iau măturile de unde le-au lăsat şi se apucă din nou de treabă. E o scenă cotidiană, banală. Dar pentru noi, suedezii, este şocantă; în ţara noastră ar fi considerată de neconceput, chiar provocatoare. Sindicatul muncitorilor din salubritate ar fi sărit pînă în tavan dacă municipalitatea i-ar fi obligat pe membrii săi să lucreze noaptea, şi încă în noaptea de sîmbătă spre duminică. Draga noastră doamnă, ministru al Agriculturii şi al Parităţii bărbaţi-femei, Margareta Winberg, ar fi trimis o scrisoare incendiară paginii de Dezbateri a ziarului Dagen Nyheter. Textul e uşor de imaginat: ...«Este nedemn pentru o societate solidară să-i oblige pe oameni să