Printul. In primavara trecuta, in gradina bunicilor mei, care se prelungeste pana in inima padurii, a aparut pe neasteptate, in fapt de seara, o vietate fragila si maruntica: un pui de ciuta. Ce se intamplase? O haita de lupi, descoperind adapostul unei caprioare ce-si alapta puii abia veniti pe lum...

Printul

In primavara trecuta, in gradina bunicilor mei, care se prelungeste pana in inima padurii, a aparut pe neasteptate, in fapt de seara, o vietate fragila si maruntica: un pui de ciuta. Ce se intamplase? O haita de lupi, descoperind adapostul unei caprioare ce-si alapta puii abia veniti pe lume, s-au napustit asupra nefericitelor fiinte, gata sa le sfasie. Cu iuteala unui fulger, caprioara a sarit in fata fiarelor flamande si, adunandu-si fortele, a incercat sa le tina piept. A dus o lupta pe viata si pe moarte, timp in care iezii au putut sa fuga, care incotro. Inconjurata de fiare, biata lor mama s-a aparat pana la ultima picatura de vlaga, dupa care s-a lasat jos, cu puterile terminate, oferindu-se hrana vie pentru hamesitii de lupi. Ce s-a intamplat cu puii ei inca neintarcati nu voi sti niciodata; doar unul, unul singur din ei, de frica, de groaza, s-a ascuns intr-o tufa de alun, la marginea padurii, in gradina bunicilor mei. In timp ce ei mai adunau inca lemne pentru foc, l-au zarit, l-au vazut unde s-a cuibarit, dar au stat doar prin preajma, pana la lasarea intunericului. Atunci s-au apropiat incet de alunis si, in timp ce biata faptura adormise chircita de frig, de foame si de spaima, cu o atentie deosebita au infasurat-o intr-un cojoc si au dus-o la casa lor, intr-un loc cald, prietenos, lipsit de pericole. Numai ca bietul pui de caprioara nu mai voia sa mai iasa din cojoc si cu botisorul lui catifelat si umed incerca in zadar sa caute hrana printre latele lanoase si calduroase ale noului sau cuib.

A trebuit sa treaca vreo tre