Adrian Grigore, 43 de ani, născut în Humele-Argeş, şi-a petrecut copilăria în valea Teleormanului. Liceul l-a făcut la Ocna Sibiului. Licenţiat al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii din Bucureşti, lucrează în domeniul aparaturii seismice la Institutul Naţional de Fizică a Pământului. Pasionat de arheologie şi literatură, dă la iveală romanul istoric Traga şerpilor, un debut surprinzător prin iscusinţa naraţiei, prin echilibrul stilistic între relatarea aventuroasă, dramatică, descrierea eficientă, plastică şi oralitatea caracterologică captivantă. Bref, e vorba de talent, de o intuiţie artistică rar dobândită din primul foc, ceea ce ne face să credem că autorul va fi aproape obligat să se ia în serios şi să "recidiveze" cel puţin la nivelul acestei cărţi. Silviu Angelescu, expertul calpuzanilor, preţuind foarte scrierea lui Adrian Grigore, ne previne că e vorba de "sfârşitul de veac fanariot". Adică de ultima parte a domniei lui Vodă Şuţu peste Ţara Românească. Povestirea focalizează valea Teleormanului, cu natura, satele şi cătunele sale la răscrucea stihiilor, dar şi a năvălirilor turceşti sau, mai nou, a stăpânilor de pripas, cum ar fi cea a arhontelui Demetriu Caraminu, parvenit tocmai de la Ţarigrad. Introducerea în starea de fapt a acelor locuri şi vremuri o face moş Dobre din Ciupag, un sat de moşneni, încă nevitregit de setea maladivă de putere a ciocoiului levantin. Figură preapocaliptică, căci "e ca fiara cea cu şapte capete de care scrie în Cartea Sfântă că se va arăta în vremea de apoi". Tot moş Dobre, un fel de staroste al înţelepciunii şi eresurilor dar şi al codurilor omeniei, ne desluşeşte ce e Traga Şerpilor din Pădurea Boancelor: un fel de sălaş negru al duhurilor necurate, un labirint de viroage şi smârcuri bântuite de Ucigă-l toaca, de stârvuri şi târâtoare sub care s-ar fi îngropat o comoară. De care află prin mărturia ocnaşului B