După 1990 specia pe care teoria literară o numeşte literatură subiectivă a avut cîştig de cauză la noi. Probabil interdicţiile cenzurii din deceniile dictaturii n-a lăsat-o să existe cum îi era voia. Deodată, piaţa cărţii a fost efectiv invadată de acest tip de literatură. Jurnale, memorii, amintiri au pătruns în prim-plan, chiar în dauna literaturii ficţionare. Mărturisesc că îmi place să citesc acest tip de literatură, cu delicii neascunse, pentru că, pe lîngă faptul că evocă şi informează cu folos, instruieşte cum nu se poate mai bine. De aceea am citit cu mare interes cartea d-lui prof. Dan Setlacec (Amintiri, mărturii, opinii) apărută recent la Editura Albatros. De fapt, ca formulă, cartea d-lui prof. Dan Setlacec aminteşte de cea a lui Marin Preda, constituită dintr-o lungă convorbire cu poetul Florin Mugur. De data aceasta rolul lui Florin Mugur e ocupat de d-na doctor Dora Petrilă, care, deşi neliterată, ştie să-şi facă meseria de intervieveur cu profesionalism, conducînd bine convorbirea. D-sa, ca anestezistă, are privilegiul de a-l fi cunoscut bine, în chiar timpul operaţiilor, pe marele chirurg (probabil cel mai mare timp de vreo cîteva decenii bune), cunoscîndu-i obiceiurile şi ştiinţa, curajul de a proceda în faţa plăgii. A reconstitui viaţa, formaţia intelectuală şi profesională a unei astfel de înalte personalităţi a medicinei româneşti e parcă, dincolo de toate, o datorie morală. Medicii tineri şi chiar cei maturi trebuie să afle "secretul" acestei deveniri. Şi e bine că s-a găsit d-na Dora Petrilă care să-l determine pe dl prof. Dan Setlacec să se confeseze, care se destăinuie cu francheţe din toate ale sale alcătuiri şi preocupări, menţionînd, de la început, că s-a înscris la Facultatea de Medicină chiar pentru chirurgie. Uluitoare destăinuire, care echivalează cu sentimentul unei vocaţii bine intuită. Să notez bunele pagini de început