Dotindu-se cu euro, Europa s-a expus singura unei competitii globale pe care, daca nu o accepta, se supune unei erodari economice ireversibile Valoarea unei monede este determinata de doua mari tipuri de factori: credibilitatea politicii monetare a bancii centrale care o emite si administreaza si perspectivele de crestere (randamentul) titlurilor de valoare exprimate in respectiva moneda. Valoarea euro este deci dependenta de gradul in care Banca Centrala Europeana (BCE) reuseste sa convinga detinatorii de active monetare din lume ca, in cazul in care acestia isi transforma activele din dolari sau yeni in euro ele nu se vor devaloriza, adica nu vor fi supuse inflatiei, si de performantele economiei din zona euro care asigura sau nu profituri comparabile cu cele de pe alte piete: americana, asiatica, pentru titlurile (actiuni, obligatiuni) emise, in euro, de companiile din aceasta arie monetara. In timp ce indicatorii performantei economice sint aparent obiectivi si masurabili, credibilitatea unei banci centrale - in cazul euro, BCE - depinde si de factori subiectivi si irationali. Asa se face ca in cazul devalorizarii accentuate a euro din ultimele saptamini paritatea dintre acesta si dolar este caracterizata de Christian Noyer, vicepresedinte al BCE, drept "ridicola", in timp ce economia europeana nu s-a aflat intr-o forma mai buna in ultimii 20 de ani. Cum se poate impaca un curs euro/dolar ridicol cu o economie in plin avint? Majoritatea analistilor si presei internationale arata acuzator catre BCE. Prin comparatie cu banca centrala americana - FED, se spune, BCE nu este destul de transparenta, nu are tinte foarte clare si este minata de divizari interne. Toate acestea fac evolutia euro greu de inteles rational de catre investitori, care prefera siguranta dolarului. Intr-un articol recent, revista "The Economist" demonteaza toate aceste argumente comparative. Conf