Modul de abordare a recentului scandal "Adrian Costea" demonstreaza faptul ca perceptia multor romani fata de banul public este inca tributara mentalitatii comuniste Pentru o buna parte a opiniei publice, afacerea "Adrian Costea" a fost deja clasata: un scandal politic si basta. Faptul ca ar putea fi vorba despre sute de milioane de dolari din banul public folositi in interes personal sau de partid paleste in ochii multora in fata aversiunii pe care acestia o au fata de tot ce tine de politica. Din motive care scapa multora, aici s-au amestecat doua planuri complet diferite: politica si statul. Aversiunea fata de clasa politica dintr-un anumit moment poate fi inteleasa. Lipsa respectul pentru stat este insa mai greu de priceput, cita vreme a respecta statul si regulile acestuia inseamna, in fond, a te respecta in primul rind pe tine. Din punct de vedere juridic, scandalul "Costea" este la fel cu oricare tip de frauda. O firma a cetateanului francez Adrian Costea primeste 58 de milioane de dolari - o suma aproape egala cu banii alocati de la bugetul pe anul 2000 pentru marirea salariilor cadrelor didactice - pentru a tipari un album despre Romania, in 97.000 de exemplare. In anchetele preliminare, francezii constata ca sume importante din acesti bani au fost cheltuite in cu totul alte scopuri: unii au fost virati in contul personal al unor cetateni romani, printre care si seful campaniei PDSR din 1996, Viorel Hrebenciuc, altii au fost folositi pentru construirea unei vile in Franta a sotilor Costea, iar cu alte sume se plateau constant sejururi scumpe la Paris pentru apropiatii lui Ion Iliescu, printre care Adrian Nastase si sotia, Iosif Boda, Mircea Cosea, Teodor Melescanu. Trecem peste alte ilegalitati pentru care, in mod normal, se sta dupa gratii, cum ar fi semnarea contractului de catre Hrebenciuc desi acesta nu mai era secretar general al Guvernului de mai bine