Zâzaniile necontenite şi fără obiect, injuriile grobiene şi incontinenţa verbală agresivă - mediatizate din plin de o presă şi o televiziune ce-şi fac o datorie de onoare din vulgaritate şi un ţel din nesimţire - induc străinătăţii imaginea unui român isteroid: fiinţă certăreaţă, greu de mulţumit, primitivă, violentă, cu care mai bine să n-ai de-a face. E suficient să urmăreşti tertipurile, amânările, ameninţările voalate prin care reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional şi ai Băncii Monetare ameninţă că nu vin în România! Sau formulele de eludare a românilor de la tot felul de avantaje pe care celelalte ţări din zonă le-au dobândit de mult: de la suspendarea vizelor pentru Occident la diversele "oleoconducte" şi pieţe zonale, de la acorduri culturale la facilităţi economice. în continuare, pentru intelectualul român modalitatea cea mai frecventă de a se impune în Occident e fuga şi renunţarea definitivă la calitatea de român.
Această imagine e, din multe puncte de vedere, falsă. A fost suficient să arunci o privire de Paşti la televizor pentru a te convinge că românul se mulţumeşte cu foarte puţin. Sau cu nimic. Marginile de şosele transformate în măcelării sunt imaginea cea mai şocantă pe care am văzut-o de ani de zile. Nici poliţia, nici inspectorii sanitari n-au putut stăvili năvala cetăţeanului spre locurile în care inocenţii miei erau omorâţi fără milă şi beliţi cu bestialitate, pentru a lua, ecorşaţi, drumul portbagajelor de "Dacii" şi al frigiderelor de bloc.
Culmea e că cei mai vocali, cei mai agresivi în disputele cu organele de ordine erau cumpărătorii. Dacă ciobanii-măcelari se mulţumeau să spună că e munca lor şi că fac ce vreau cu ea ("L-am hrănit cu biberonul!", se lamenta un frumos ciobănel extracarpatic, aruncând priviri înduioşate spre mielul pe care tocmai îl "executase" cu mişcări experte), cumpărătorii-orăşeni deveniseră