Prin dimensiunea ei spirituală, prin cea umană observată în cel mai omenesc sens al cuvântului, prin dimensiunea artistică - imensă şi diversă, realmente copleşitoare - muzica lui Bach se menţine, iată, în actualitatea imediată a vieţii artistice publice. De două secole! Începând cu marea revelaţie pe care o oferă publicului german, la Leipzig, Felix Mendelssohn Bartholdy - cel care descoperă în colbul vremii, cel care dirijează "Pasiunile după Matei" redate, de atunci, circuitului vieţii de concert - şi până în zilele noastre când idei muzicale bachiene penetrează însuşi fenomenul pop-art, iată drumul, iată aşezarea în actualitatea fiecărei epoci, aşezare pe care Bach o operează vis-à-vis de fiecare dintre noi. Este o aşezare, este o dimensionare pe care, în egală măsură, am creat-o noi, noi cei de astăzi, noi cei de acum o sută, două sau trei sute de ani. Fiecare în felul său, fiecare după nevoile sale, observând aspectele utilitare, cele de trebuinţă zilnică, sau pe cele pe care le descoperi cu îndelungă râvnă, cu aplecare fără de sfârşit, prilej cu care poţi, eventual, descoperi valori de întremare spirituală - de întremare întru credinţă - dintre cele mai preţioase. Căci Bach, cum ştim, este izvorul; este sensul cuvântului german preluat de nume şi transferat în timp asupra operei.
Didactică şi artistică, pragmatică şi poetică, lumească şi ecleziastică, fascinantă şi livrescă, actualitatea lui Bach poate fi asemuită prezenţei printre noi, prezenţei cotidiene, a lui Leonardo sau Shakespeare. Ne putem imagina pe noi înşine în lipsa lor? Greu de presupus. Apelînd la ei, rămânând alături de ei, putem depăşi angoasele, putem depăşi malformările şi contorsiunile lumii cotidiene, îi putem conferi valoare şi sens. Alături de ei, alături de Bach, putem spera s-ajungem spre normalitate. Astăzi, lumea muzicală - şi nu numai - îi face lui Bach o mare plecăciune