Era pe vremea bujorilor.... Mai stie cineva, in ziua de azi, cand infloresc bujorii? Pe vremea copilariei mele, mai tot omul avea in gradina bujori si in livada stupi cu albine. Era o in-can-ta-re sa le vezi lucrand, carand saculetii aia aurii pe piciorusele lor paroase! Era sadic sa omori mormolocii...
Era pe vremea bujorilor...
Mai stie cineva, in ziua de azi, cand infloresc bujorii? Pe vremea copilariei mele, mai tot omul avea in gradina bujori si in livada stupi cu albine. Era o in-can-ta-re sa le vezi lucrand, carand saculetii aia aurii pe piciorusele lor paroase! Era sadic sa omori mormolocii de bondari, dar astea erau legile naturii. Trebuia! Era reconfortant sa vezi oameni infofoliti in salopete albe, foindu-se pe langa stup, cu dorinta de a le usura munca, cu grija de a nu sta in fata urdinisului...
Curatam centrifuga de miere cu tata. Bilantul victimelor: vreo 7-8 cutezatoare incercasera sa se infrupte din belsugul de miere (ori poate incercasera sa se opuna furtisagului?) si pluteau cu burta plina. Le-am scos din miere si le-am pus pe un pervaz din lemn. Dupa vreun sfert de ora, am trecut sa le vad: doua esecuri, restul biruinte. Atunci, a inceput lupta mea: m-am incapatanat sa le salvez pe cele doua. Pe cea care a dat semne de viata, nu mai tin minte cum am reanimat-o, dar stiu sigur c-a scapat cu bine. Ultima insa parea pierduta definitiv: nu-i vedeam nici antenutele, nici piciorusele, aripile parca erau lipite cu aracet de trup... Ce mai! Era moarta! O impingeam cu degetul aratator, dar n-avea nici un reflex, nici o impotrivire.
O sa radeti poate, dar am aplicat masuri de prim ajutor, ca in caz de inec: ii presam usurel burtica, pentru a elimina excesul de miere. Apoi, am inceput sa fac gimnastica cu piciorusele incarligate care, dupa ceva insistenta, au devenit mai mobile, desi n-aratau nici un semn de viata.
L-am
