Amintiri din gulagul de iarbaCu domiciliul obligatoriu in Siberia romaneasca. In satul cu nume rusesc Era o dimineata insorita din vara anului 1954, cand impreuna cu un grup de barbati am fost scosi de la inchisoarea Vacaresti si urcati intr-un personal care ne-a dus la Galati. In drum spre Securitat...
Amintiri din gulagul de iarbaCu domiciliul obligatoriu in Siberia romaneasca
In satul cu nume rusesc Era o dimineata insorita din vara anului 1954, cand impreuna cu un grup de barbati am fost scosi de la inchisoarea Vacaresti si urcati intr-un personal care ne-a dus la Galati. In drum spre Securitate, am parcurs strada Domneasca, chiar pe vremea cand teii erau infloriti. Ma vad si acum cu bocceaua in spate, ametita de aurul si de parfumul lor. Ce frumos scrisese Ionel Teodoreanu: "Galati, oras al teilor infloriti si-al noptilor cu luna". Viata smulge bucati din noi pentru a ne prinde din nou in mreje... In spatele meu erau patru ani de anchete si inchisori, de privatiuni si de torturi morale, iar eu ma lasam imbatata de miresmele verii! Sufletul meu nu fusese strivit. Ramasesem aceeasi visatoare dintotdeauna.
La Securitate, ne-au "imbarcat" intr-un camion deschis, cu destinatia Insuratei - resedinta de raion. Acolo ne-au triat, nu stiu dupa ce criterii, pe barbati - fosti detinuti politici - i-au repartizat la Bumbacari, iar pe mine - singura femeie din grup - impreuna cu 3-4 tigani, m-au trimis la Rubla, un sat cu nume rusesc, unde am ajuns pe la ora 1 noaptea.
M-au incuiat in cladirea Militiei iar dimineata, cand mi-au dat drumul, eram dezorientata ca o pasare care, dupa ce strabate un drum lung, nu mai recunoaste casa sub streasina careia isi facuse cuibul.
Am avut o senzatie stranie de disperare si o clipa am regretat inchisoarea, acolo unde ne facusem o lume. Ma intrebam cum o sa ma descurc aici, in satul acesta cu case construite
