Elogiul pustnicieiProf. Costan Mandrila"Fara sacrificiul si rugaciunea sihastrilor, am fi ca pulberea pamantului". . - In presa romaneasca preocupata de viata spirituala, tema pustniciei ocupa un loc important. Din pacate, cei ce au trait aceasta mare experienta - sihastrii - evita sa faca marturisir...
Elogiul pustnicieiProf. Costan Mandrila"Fara sacrificiul si rugaciunea sihastrilor, am fi ca pulberea pamantului"
- In presa romaneasca preocupata de viata spirituala, tema pustniciei ocupa un loc important. Din pacate, cei ce au trait aceasta mare experienta - sihastrii - evita sa faca marturisiri despre ea. In calitatea dvs. de specialist al problemei (sunteti profesor de istoria religiei si bun cunoscator al vietii monahale bucovinene) ati putea sa ne spuneti de ce?
- Din motiv de smerenie. In ceea ce faci, trebuie sa fii anonim, sa nu te trufesti nici macar pe patul mortii. Iata de ce marii sihastri cer sa fie ingropati in carare, sa fie calcati de toata lumea in picioare. Conditia de sfant, de om imbunatatit este de un dramatism formidabil, cu multe ispitiri, dar si cu multa fericire daruita de Dumnezeu - fericirea rugaciunii inimii. Nu e la indemana oricui sa traiasca pe cele mai desertice piscuri, acolo unde pana si lupii se intorc din drumul lor. Sa traiesti ca sfantul Ilie, hranit de corbi si, in acelasi timp, sa faci o gradina din piatra golasa - asa ceva nu se poate implini, decat cu forta pe care ti-o da Dumnezeu. Parintele Cleopa, atunci cand a plecat in pustnicie la Stinca Corbului, a starnit multa zarva in manastire, cata vreme - se zicea - nu ceruse dupa tipic, binecuvantarea a trei persoane: staretul, preotul si duhovnicul manastirii. A plecat, deci, luand cu sine doi saci cu pesmeti, si staretul a adunat imediat obstea zicand: "Cleopa a innebunit. A plecat fara binecuvantare". Revenind sase luni mai tarziu in manasti
