International Postmodernism* mi se pare a fi unul dintre cele mai comprehesive studii si utile instrumente din domeniul cercetarii stiintifice a secolului XX care au aparut de-a lungul anilor. Intentia sa este de a cartografia un bogat teritoriu cultural al „capitalismului tirziu“ si, asa cum destui critici ar spune, al culturii contemporane in general. Asa cum bine se stie, s-au facut numeroase incercari de a fixa jaloanele postmodernismului. Dar asemenea proiecte au fost aproape fara exceptie limitate fie la Europa occidentala, fie la SUA, sau, ca sa restringem mai departe centrul lor de interes, la anumite zone, figuri sau practici culturale. Mult prea adesea, postmodernismul a fost inteles ca un fenomen american, ca sa nu spunem chiar americanizant, si ca atare a fost fie salutat, fie respins.

Din aceasta perspectiva, un grup de critici olandezi incluzindu-i pe Hans Bertens, Douwe Fokkema – si, ar trebui sa adaug, Theo D’haen, de asemenea colaborator la International Postmodernism – au meritul de a se fi aflat in ultimii cincisprezece ani in fruntea initiativelor critice si editoriale de a lamuri conceptul si de a-i extrage implicatiile de-a lungul hotarelor formale, istorice si lingvistice. Au demarat la jumatatea deceniului opt cu de acum „clasicele“ antologii; multe dintre ele reunind lucrarile prezentate la conferintele de literatura comparata: Abordarea postmodernismului (1986); Explorind postmodernismul (editata de Fokkema si Matei Calinescu s1987t), si Postmodernisme liminale (editata de D’haen si Bertens s1994t), ca sa numesc doar citeva. Aceste culegeri au fost publicate si de John Benjamins in seria sa de „Literatura comparata“ sau de Rodopi in importanta serie de „Studii postmoderne“ editata de D’haen si Bertens insisi.

Exista cel putin trei concluzii la care se poate ajunge doar aruncind o privire la titlurile acestor carti,