Au trecut deja citeva zile de la redeschiderea Galeriei de Arta Europeana a Muzeului National de Arta al Romaniei. Privind retrospectiv, care sint ecourile pe care le-a avut acest eveniment? Cum a fost el perceput de public si care sint impresiile dinspre interior?
Deschiderea propriu-zisa a fost un valmasag de evenimente pe care incerc sa le ordonez acum, cind lucrurile s-au mai linistit putin. Am incercat sa imprimam o dimensiune europeana acestei redeschideri a muzeului, pentru ca stiam ca si in acest domeniu trebuie sa se regaseasca dorinta de a ne integra tuturor structurilor europene. Imi place sa cred ca am reusit. Si indraznesc sa afirm acest lucru pentru ca toti oaspetii din strainatate ne-au spus-o, fara a lasa sa se intrevada vreo urma de ingaduinta pentru noi; au fost realmente incintati si de eveniment in sine, si de felul cum arata muzeul nostru in clipa de fata. Au apreciat modul de dispunere a operelor de arta, precum si punerea lor in valoare prin lumina dirijata. Au remarcat, in acelasi timp, calitatea exceptionala a restaurarilor efectuate de specialistii muzeului. Au fost facute, de asemenea, comparatii foarte flatante, intr-adevar, cu alte institutii similare din strainatate si s-a afirmat chiar ca sediul galeriei pe care tocmai am deschis-o e mai potrivit pentru un muzeu decit este Luvru sau Ermitaj, spre exemplu. Aceste afirmatii pot fi considerate, pina la un punct, ca amabilitati, dar cladirea arata, intr-adevar, in clipa de fata, ca un loc foarte potrivit pentru un muzeu. Pentru acest lucru a fost nevoie insa de un foarte mare efort al intregii echipe, care a lucrat cu adevarata pasiune pentru ca aceste comori ale artei europene sa fie puse in valoare si sa fie redate circuitului public.
In ceea ce priveste publicul, va pot spune ca este, deocamdata, format, in marea lui parte, din vechi admiratori ai muzeului, care sint,
