Multi dintre cei cu care am stat la o vorba, in ultima vreme, au remarcat un fapt: timpul se scurge tot mai repede. Se simte in mod evident fenomenul de compresie temporala. De la un celebru parazit social iesean, lehamesit ca "azi e luni si maine-i vineri", pana la cei mai ocupati oameni, toti constata acelasi lucru: fapte si intamplari consumate acum cinci-sase ani fac parca parte din trecutul extrem de apropiat. Omenirea se simte comprimata de guvernatorul absolut al Dimensiunii noastre: TIMPUL. Ce s-a intamplat de fapt?
Pe 5 ianuarie 1992, odata cu eclipsa de Luna, a avut loc schimbarea timpului cu care se incheie Apocalipsa dupa Ioan. Vremea a dobandit o noua calitate: "Nimic intinat nu va intra in Ea, nimeni care traieste in uraciune si in minciuna" (Apocalipsa 21:27).
S-au modificat proprietatile Spatiului si ale Materiei; viata nu mai este aceeasi, iar dovezile pornesc de la anomaliile climaterice (se trece din iarna in vara), pana la mutatiile de sanatate ale oamenilor. Pentru un fin observator devine clar ca dimensiunea noastra a explodat ca o supernova, iar oamenii si-au pierdut sprijinul solid pe care l-au avut in vechiul timp. Citand din nou Biblia: "Iata va spun o taina: nu toti vor adormi, dar toti vor fi schimbati intr-o clipa la cea din urma trambita" (Epistola I-catre Corinteni 15:51).
Modificarea timpului, a materiei si a insasi naturii omului ii impun acestuia, inca in perioada prezentei vieti, trecerea la o alta cale evolutiva si accelerarea acestei cai ce are drept rezultat transformarea omului in spirit activ.
Cand spiritul propriu al omului este adormit si nu are o cale proprie, este supus fortelor tenebrelor, iar salasluitorii inferiori ai Lumii Fine, manipulandu-l pe om ca pe un biorobot, incearca sa patrunda pe "spinarea" lui in timpul cel nou. Voci sacre atrag atentia ca JUMxTATE DIN OMENIRE este susceptibila
