Antonio Damasio este un autor neobişnuit. Portughez la origine, format la Universitatea din Lisabona dar lansat, profesional, ca atîţia alţii, în Statele Unite, membru al Academiei Americane pentru Arte şi Ştiinţe şi al Institutului Naţional de Medicină, autorul Greşelii lui Descartes aparţine, sau mai precis reprezintă strălucit o nouă şcoală de gîndire aflată la momentul de faţă în plină glorie peste ocean: cea a studiilor cognitive. Ambiţiile intelectuale, şi pe măsură energiile mobilizate, sînt impresionante: o re-cartografiere a făpturii umane, cu toate problemele filozofice şi psihologice pe care le-a ridicat unor generaţii la rîndul de gînditori, din perspectiva neurologiei, în principal, şi al altor cîteva discipline aliniate drept rezervoare conceptuale şi metodologice (între acestea filozofia, lingvistica şi psihologia). Împreună cu soţia sa Hanna, Damasio a fondat în statul american Iowa un institut unic în lume pentru investigarea unor maladii neurologice pe baza studierii atît a leziunilor produse la nivelul creierului, cît şi a unor tipare mentale şi comportamentale manifestate de pacienţi.

Damasio este de asemenea unul dintre primii oameni de ştiinţă care au elucidat misterul bolii lui Alzheimer. Ca neurolog, reputaţia lui este excepţională. Ca filozof, el stă alături de nume precum Daniel Dennett (a cărui carte despre Tipuri intelectuale a fost deja tradusă de Editura Humanitas), Steven Pinker sau Roger Penrose (de asemenea deja cunoscut publicului din România). Şi precum aceştia, Damasio e genul de filozof în blugi, relaxat şi neortodox, aflat într-un permanent dialog viu prin aceea că se stabileşte nu între el şi tradiţie, alţi gînditori, ci mai curînd între el şi cititori. Cognitiviştii nu au dileme (sau dacă le au, totuşi, nu le recunosc lesne), dar nici aroganţă. La un nivel stilistic, de articulare a argumentelor şi formare a ideilo