•sau "Eu cu cine votez?...
Nu ne ramane decat sa admiram in tacere si cu un zambet ironic singurul spectacol de comedie de care avem parte din patru in patru ani: campania electorala. In rest, in intervalul dintre spectacole, cultura nu mai este nimic. E o descoperire deosebita cand observi ca oamenii politici sunt, de fapt, actori de teatru inzestrati cu mult talent. In ceea ce ne priveste pe cei mai multi dintre noi, cam asa stau lucrurile, dar, din nefericire, nu e vorba decat de un teatru absurd, tragic si ironic, din care nu ne alegem cu nimic.
Politicianism de prost gust...
Toate campaniile electorale au propus votantilor platforme si iar platforme, care, pe langa "supersolutiile" de natura economico-sociala, aveau proiecte minunate de natura culturala. Cu atat mai mult, in cazul Iasului, pentru a carui titulatura de oras cultural, sau mai mult, de "capitala culturala" a tarii, s-au batut milioane de tobe si vorbe. Nu exista platforma in care sa nu se regaseasca solutii si programe de imensa amploare prin care sa se repuna orasul in circuitul "firesc", spun ei, al marilor capitale culturale europene si mondiale. Nimic mai nefericit decat aceste ipoteze. De-a lungul celor zece ani de falsa democratie, sau mai de graba de noua dictatura, semnata de saracie si tradare, cultura ieseana, privita in ansamblu, nu a avut decat de suferit. Din cauze obiective, care tin de natura actuala a socialului, si din cauze subiective, de care suntem vinovati in ansamblu, responsabili de aceasta vinovatie fiindu-ne conducatorii iubiti. Pentru ca, pe fondul acelorasi cauze obiective, alte orase din tara au reusit macar sa conserve nivelul cultural pe care l-au avut, iar in cateva cazuri fericite, chiar sa-l dinamizeze. Este exemplul unor orase din Ardeal, al Timisoarei sau Craiovei, si chiar al Botosaniului, care, desi targ de provincie, a reu
