Ulysse de MARSILLAC

Bucurestiul in veacul al XIX-lea

Prefata, note si antologie de ilustratii de Adrian-Silvan Ionescu. Traducere din limba franceza de Elena Radulescu, Editura Meridiane, Colectia „Biblioteca de arta“, Seria „Biografii, memorii, eseuri, Bucuresti, 1999, 301 p., f.p.

Figura ciudata, de aventurier doct si cu morb civilizator, imbinind tentatiile enciclopedismului si utilitatea cu o anume cumsecadenie de om subtire, Ulysse de Marsillac vine in Principatele Romane in calitate de pedagog. La inceput profesor la Colegiul National si la Scoala Militara din Bucuresti, apoi la Facultatea de Litere, francezul de 31 de ani se stabileste, in 1852, in Romania. Schimba, asadar, solul saturat de cultura al Frantei pe o civilizatie periferica, insuficient definita si in continua neasezare, dar mustind de detalii inedite si pitoresti, capabila sa ofere neincetate deliciii fruste unui ochi curios si atent; cu tot aerul inevitabil diletant al multora dintre initiativele sale, derulate cu rapiditatea si entuziasmul pe care numai firile joviale si sigure de menirea lor le dovedesc, e neindoielnic ca Ulysse de Marsillac avea o sensibilitate rafinata, supla, plina de toleranta.

Manifesta o naturalete senina printre contrariile coexistente in bulversantul Bucuresti de secol XIX si era apt de admiratie atit in fata luxoaselor resedinte boieresti sau a doamnelor de neam ales, cu toalete cosmopolite, amatoare de mondenitati si baluri epuizante, cit si in mijlocul scenelor rustice si al mahalalelor pe care le privea cu indulgenta inteligenta. O croiala stranie a interioritatii lui il va fi determinat sa schimbe confortul nativ, dat prin destin, cu placerea de a respira taria inceputurilor unei civilizatii niciodata scutite de dizarmonii, dar cu un viitor – abia intuit – potential prosper. Dupa douazeci si cinci de ani petrecuti aici