Mircea HANDOCA
Viata lui Mircea Eliade
Editura Dacia, Colectia „Biografii“,
Cluj-Napoca, 2000, 288 p., f. p.
Viata lui Mircea Eliade de Mircea Handoca este editia revazuta si adaugita a volumului aparut in 1992 la editura Minerva – Mircea Eliade – citeva ipostaze ale unei activitati proteice. Biografia este interesanta mai ales din punct de vedere documentar: sint citate texte inedite (jurnale, scrisori), apar relatate marturii facute autorului (care l-a cunoscut personal pe Mircea Eliade) etc. Insa pe linga aceasta latura documentara, cartea lui Mircea Handoca are o calitate „involuntara“ – aceea de a sistematiza, de a concentra multele evenimente biografice din viata lui Eliade, pe care cititorul roman le cunoaste din jurnale sau din scrieri cu caracter autobiografic. Paradoxal, un cunoscator al operei memorialistice a lui Eliade va citi aceasta biografie ca pe un compendiu, ca pe un mic rezumat al celor mai importante evenimente. Cartea lui Mircea Handoca intra intr-o piata suprasaturata de insusi Eliade, autorul vizat.
Un inconvenient important al acestui studiu este tonul sau ostentativ partinitor, ocrotitor, – Eliade trebuie sa iasa fara pata pentru a fi ceea ce toti stim ca e: un mare scriitor si un mare istoric al religiilor.
Controversata perioada „legionara“ este rezolvata cu un scenariu succint al conditiei omului superior neinteles: tocmai de aici lipseste informatia care in alte locuri este abundenta. In plus, apare suparatorul tic al biografistilor de a transforma viata autorului in destin implacabil, in existenta exemplara. Acest fel de determinism facil se intilneste la tot pasul: „Stia ca, desi nu va fi niciodata premiant, va ajunge odata si-odata cineva [...]. Timpul isi va spune cuvintul. [...] Zborul spre astri incepuse“. Este citat un „program de lucru“ adolescentin absolut savuros: „Sa i
