"Mentorul era evreu?" m-a întrebat Hardtmut, după ce - aşa cum face tot mai des - a citit, fără să-i dau voie, pagina pe care o aveam în maşina de scris. Ţin caietele ascunse. Nu pot, atunci cînd dactilografiez, să ascund repede totul. Să scot foaia. Aşez deasupra un ziar, o revistă. Curios, Hardtmut ridică mereu un colţ. Îl las. Am obosit. Şi aşa nu are cum să pătrundă întregul. Am găsit, la mîna a şaptea, un hîrb de ordinator. Am folosit unul asemănător cînd am lucrat la muzeu. Îl cumpăr; cineva îmi va împrumuta nişte bani. Cum voi auzi soneria, voi afişa pe ecran tot felul de chestii porcoase, ştiu o mulţime de înjurături şi de mizerii, trebuie să îi satur o dată pe nesimţiţi.

"Mentorul era evreu?" a insistat Hardtmut.

"Nu."

"Atunci cum i-a destăinuit Columb care era scopul călătoriei? I-a lăsat şi jurnalul... Greu de crezut că Amiralul ar fi încredinţat un asemenea secret cuiva de alt neam. Iar dintre ai lui, doar doi au ştiut, aşa zici."

Nu aveam un răspuns imediat. Eram în faza în care construiam pentru Mentor tot felul de scenarii. Posibile. Cît de cît. Incredibile, unele. Un personaj suportă multe şi poate să ducă pînă la capăt orice.

"Columb a jucat la două capete; aşa cum faci tu", am zis, amestecînd niţel lucrurile, pentru a cîştiga timp. "Eşti cînd neamţ, cînd evreu - sau mai ştiu ce - după cum îţi convine... Pentru că mama ta era evreică din Amsterdam şi a fost violată de un german în timpul unei excursii în Egipt sau în Maroc, te crezi cetăţean al lumii!"

"Sînt! Drept dovadă, acum, stau într-o ţară de neînţeles... Şi-apoi, să ştii: mama l-a sedus pe neamţ; era minor. Nu el, ci mama era să ajungă la răcoare..."

Minţea; era neîntrecut, uneori. Taică-său fusese ofiţer nazist, iar pe mama lui Hardtmut nu o violase, îi fusese iubită; văzusem nişte poze, cîndva... Fusese împuşcat, mulţi ani după război...