H.C. Andersen ne e cunoscut tuturor din poveştile copilăriei - însă cine şi-ar fi închipuit că în fantastul romantic se ascunde un temperament de reporter, un jurnalist atent la tot ce e nou în epocă - fotografie, tren, vapor cu aburi, telegraf, electromagnetism - visând că Europa va putea fi văzută în opt zile cu o maşină de zbor, sau că Liszt, aflat în concert la Weimar, va putea fi ascultat de la Copenhaga. Călătoria marelui scriitor prin Europa, începută la 31 octombrie 1840 şi încheiată la 22 iulie 1841 (9 luni - perioadă simbolică pentru naşterea unui "nou Andersen") n-a fost numai efectul suferinţei din dragoste (iubita sa Louise Collin urma să se mărite), nici doar o fugă de insuccesul temporar avut cu piesa de teatru Fata maurului la Teatrul Regal - deşi asemenea supărări îi mai oferiseră o dată pretext s-o pornească la drum. Nu, Andersen n-a fost un escapist, fugind când nu era iubit - pur şi simplu, dorul de călătorie, nevoia de aventură, pe care orice insular danez le are în sânge, au transformat sejurul obligatoriu în Italia (la modă pe atunci) într-o adevărată vânătoare de imagini printr-o Europă unde nici un alt scriitor danez nu se încumetase încă.
La 34 de ani, Andersen era deja bine situat, cu o pensie anuală de 400 de taleri din partea statului. Fiul de cizmar sărac venit din Odense la Copenhaga în 1819, fără un ban, devenise cunoscut, chiar dacă mai degrabă în Europa decât acasă. Nu i-a fost greu să obţină o bursă de 600 de taleri de la regele Christian, dintr-un fond special, pentru a împlini această călătorie.
Bazarul unui poet - memorii publicate la 30 aprilie 1842, prelucrând momentele esenţiale din jurnalul foarte amănunţit, se împarte în două volume, reflectând două lumi distincte. Primul are drept fundal Europa Apuseană - Germania, Italia - fiind consacrat mai ales marilor descoperiri ale epocii (de exemplu, prima călător
