La 16 mai s-au împlinit 20 de ani de la moartea, în circumstanţe neelucidate pe de-a-ntregul, a lui Marin Preda. Ca majoritatea evenimentelor culturale, şi acesta a trecut pe nebăgate de seamă. Ici-colo, în cîte un ziar sau hebdomadar, o notă, un scurt articol, şi cam atît. Am recitit, cu acest prilej, Dosarul Marin Preda, (Editura Amarcord, 1999) cartea pe care d-na Mariana Sipoş a consacrat-o împrejurărilor dispariţiei scriitorului, după ce a dat de urma proceselor verbale, declaraţiilor şi celorlalte din Dosarul nr. 1595/II/ 1980 de la Procuratura Bucureşti şi după ce a strîns numeroase alte informaţii, documente, interviuri etc., unele din arhiva SRI, pe care le-a prezentat într-un serial de la TVR din 1998. Nu e deloc o lectură plăcută. Multe lucruri sînt insuportabile, certificate medico-legale sau fotografii. Cartea ne obligă să ne punem, totuşi, întrebarea dacă Preda a murit pur şi simplu, din cauze pe care legiştii le scriu negru pe alb, sau dacă a fost asasinat, aşa cum ne pot îndemna să credem unele mărturii, mai vechi sau mai noi, sau unele inexplicabile "potriveli" ale faptelor.

D-na Sipoş are prudenţa de a nu răspunde tranşant, deşi d-sa a pus cap la cap cele mai numeroase şi utile informaţii legate de moartea scriitorului. Şi cred că e îndreptăţită să spună că problema ţine de alte competenţe decît acelea ale unui jurnalist care face o anchetă, sau ale unui critic literar. în ce mă priveşte, sînt la fel de prudent şi cred că ar cam fi timpul ca Parchetul să dispună o cercetare profesionistă spre profitul istoriei literare, căreia nu-i este indiferent dacă un mare scriitor a murit ori a fost omorît.

Sînt, în cartea d-nei Sipoş, cu privire la acest subiect, destule motive de nelămurire şi chiar de perplexitate. Citite la rînd, documentele şi declaraţiile dau naştere unor dezacorduri flagrante. Cum viaţa nu e logică, unele din acestea