GRECIA
Aproape de chei se afla o dugheană de scândură, cu pământ pe jos şi grinzi ţinând un tavan care acoperea jumătate, doar, din odaie; cealaltă jumătate fiind direct sub acoperiş. Era o cafenea. Jur împrejur, la măsuţe de lemn, şedeau greci şi străini. Deasupra unei flăcărui se afla un vas cu cafea; un frumos băiat grec mesteca licoarea cu-n băţ ţinut în amândouă mâinile, aşa încât să fie uniform consistentă; apoi o turnă fierbinte în cană.1 Doi marinari ruşi jucau la scârţâiala unei viori mânuite de-un grec bătrân.
Am pătruns în oraş; uliţele erau înguste; în cea principală, care făcea înconjurul golfului, se înşiruiau dugheană lângă dugheană, ca nişte cutii răsturnate, din care se vindeau haine, fesuri, papuci de safian, fructe, bucate. în faţă la Hôtel de la Grèce stăteau, pe o verandă de lemn zugrăvită în culori vii, câţiva greci şi orientali cu narghilele. N-am întâlnit decât un străin, anume un rus care a vrut pe dată să ştie ce căutam în blestemata asta de ţară.
- Toţi sunt nişte bandiţi; afurisiţi fie grafomanii şi Lamartinii care descriu ţinuturile astea încât să ai chef să vii încoace! Dacă l-aş prinde pe vreunul, i-aş rupe gâtul! Am sosit din Constantinopole; am făcut drumul pe uscat de-a lungul ţărmului şi am fost jefuit de albanezi - mi-au luat şi ultimele boarfe! Mi-au omorât slujitorul! Acum stau aici şi aştept credite şi bani. E cea mai nenorocită de ţară infamă, cu lume rea; ce-i fi căutând dumneata în Orient?
*
Frumoasă primire, n-am ce zice!
Între timp m-am dus totuşi la cel mai apropiat bărbier, aşezându-mă pe banca de lemn de-a lungul zidului, printre greci; o curea de piele legată de zid mi-a fost prinsă în jurul gâtului, briciul ascuţit îmi zbura ca fulgul peste toată faţa, care mi-a fost stropită apoi cu apă de roze. Bărbierul m-a întrebat dacă sunt englez - când i-a
