Îngrijorat de destinul neamului ales de el, Cel de Sus cugetă la o nouă împărţire a vieţii acestuia. S-a oprit la Ur şi a descoperit pe fiul lui Terah, Avraam, şi l-a convins să meargă în ţara Canaan. I-a dat chiar în scris: "Ieşi din pămîntul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău! Din tine voi ridica un popor mare, binecuvîntat, ca să se binecuvinteze toate neamurile lumii." Avraam şi-a adunat toată averea, a luat cu dînsul pe Sara, soţia sa, şi pe nepotul său, Lot, fiul lui Haran. După ce a străbătut toate ţările, s-a oprit la Sichem unde ar fi trebuit să-l aştepte Rafael şi Uriel. Sub stejarul din Mamvri s-a întîlnit cu Cel de Sus căruia i-a zidit un jertfelnic.

Dar păstorii lui Lot şi ai lui Avraam se sfădeau între ei cu toate că era pămînt destul pentru toţi. Şi s-au despărţit. Lot şi-a ales părţile cele mai frumoase ale Iordanului, la Sodoma, Avraam şi-a făcut casă la Hebron, în umbra pomului sfinţit.

*

* *

Trecură pe podul de piatră ca la venire. Acum nu mai erau doi, ci trei. Umbrele lor creşteau pe perdeaua pădurii ca şi cum i-ar fi pictat un meşter zugrav. După ce îi recunoşteai că sînt ei, remarcai reproduse coifurile cu ornamente fine, cutele hainelor, centurile şi săbiuţa care nu strălucea. După ei, la trei paşi, umbra lui Acachie, cu spatele prelungit de un sac care îi atîrna de pe un şold pe altul, cu o chivără lăbîrţată în cap tîra după el cu mîndrie cele două suliţe ale noilor săi stăpîni; le mai scăpa pe jos şi alerga din nou ca să ţină distanţa.

Apropiindu-se de oraş, apreciară aroma grădinilor îmbătătoare. Străzile erau luminate, oameni în ultimul hal de beţie se zbăteau bucurîndu-se de ultimul ceas de plăceri care îi aştepta. Pe acoperişuri şi pe păreţi se vedea stema companiei magazinelor reunite, întrebînd din om în om adresa gazdei lor, simţiră că se îneacă ca o tusă sălbatecă