Jargonul producătorilor şi cel al consumatorilor de programe de televiziune au mai fost studiate (în special prin inventarierea formaţiilor lexicale cu tele-, dar şi în legătură cu unele împrumuturi, calcuri, jocuri de cuvinte etc.). Într-o sferă de comunicare şi de activitate foarte prezentă în lumea contemporană, în viaţa cotidiană, e însă firesc să se producă permanent inovaţii lingvistice - si acestea merită să fie periodic trecute în revistă. De fapt, chiar construcţia cea mai uzuală a domeniului - la televizor (a se uita la televizor, a vedea la televizor, a se da la televizor, a apărea la televizor etc.) - e demnă de oarecare interes, în măsura în care, bazîndu-se pe o relaţie metonimică, extinde numele obiectului asupra funcţiilor lui. În treacăt fie zis, în DEX televizor este definit doar ca "aparat care recepţionează imagini transmise prin televiziune", ceea ce maschează folosirile de tipul citat; desigur că televizor nu e un cuvînt căruia mulţi vorbitori să simtă nevoia de a-i căuta sensul în dicţionar, dar un scrupul lingvistic ar fi trebuit să conducă la adăugarea particularităţilor de uz care se pot dovedi utile cel puţin la alcătuirea unor dicţionare bilingve. Apariţia în emisiuni de televiziune poate fi descrisă şi cu ajutorul unei sintagme clişeizate, cam uzate, de sursă gazetărească: pe micul ecran. Mai familiară e formula (echivalentă semantic) pe post, care apare în construcţie cu diferite verbe: "ieşirea "pe post", sub reflectoare ("Luceafărul" = L 14, 2000, 2); "ne anunţase pe post"; "intră pe post la începutul lui '95" ("Evenimentul zilei" =EZ 2303, 2000, 10); "ni se aruncă pe post cam 80 de filme artistice săptămînal" (EZ 2306, 2000, 12). Mi se pare o noutate (dar s-ar putea să mă înşel) o construcţie colocvial-argotică care are aceeaşi semnificaţie ca a sintagmelor la televizor sau pe post, dar e mai puţin previzibilă, putînd produce ch