De două luni de zile teatrul românesc este cutremurat de conflicte de tot felul, majore cum este cel de la Nottara. Dezamăgirea, tristeţea şi neputinţa au coborît adînc în sufletele oamenilor de teatru. Totuşi, pe ici, pe colo ies spectacole care mai au forţa să ne întoarcă la bucuria inegalabilă pe care o provoacă farmecul teatrului. Nici nu ne dăm seama ce nevoie avem de această bucurie, de această diversiune, de acest miraj. Locuitorii Veneţiei din secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea îmi vine să spun că ştiau mai bine decît noi cei de astăzi că nu se pot lipsi de teatru. Şi de aceea poate premiera Teatrului Odeon cu Cafeneaua (La Bottega del coffè) de Carlo Goldoni, în regia lui Dragoş Galgoţiu şi scenografia lui Vittorio Holtier a sosit ca un dar: un spectacol spumos, elegant, o comedie fină jucată impecabil de actorii trupei care n-au vrut să demonstreze nimic altceva decît profesionalism. După o perioadă dominată nu de multe împliniri, regizorul Dragoş Galgoţiu rămîne plenar în atenţia publicului şi a specialiştilor cu două spectacole: Furtuna de Shakespeare de la Teatrul Maghiar din Cluj - pentru rolul Caliban din această montare Bogdan Szolt a fost nominalizat la categoria cel mai bun actor în cadrul Galei UNITER - şi acum, în această stagiune, Cafeneaua de Goldoni. Întîlnirea regizorului cu ambele trupe, de la Cluj şi Odeon, a fost benefică pentru toată lumea. Şi asta se vede pe scenă. Ţesătura specială a lucrului în echipă - regizor, actori, scenograf - este detectabilă în aceste două montări, iar "desenul" realizat este de cea mai bună calitate estetică. Din cînd în cînd artistul traversează o perioadă de criză, un purgatoriu care nu înseamnă altceva decît o perioadă de reaşezare, de re-ordonare a propriei identităţi, a structurilor care o definesc. Spectacolul de teatru este pentru Dragoş Galgoţiu "un răspuns imediat la lumea în care trăim şi la fel