Aer proaspăt
De mult n-a mai debutat în poezie cineva atât de evident talentat şi de neasemănător cu alţii ca Simona Tache. Cartea ei, împărţit la doi, care mai e şi un obiect de artă, datorită colaborării cu graficianul Valeriu Pantelimon, are toate şansele să rămână în istoria literaturii ca începutul unei frumoase cariere literare.
Simona Tache nu este nici optzecistă, nici nouăzecistă, nici douămiistă. Este Simona Tache, o fiinţă liberă, o autentică răzvrătită împotriva convenţionalismului, o utilizatoare ingenioasă a limbii române, capabilă să-l surprindă, prin îndrăznelile limbajului ei poetic, pe blazatul cititor de azi.
Tânăra autoare (născută la 14 septembrie 1974 în Bucureşti, absolventă a Facultăţii de Litere din acelaşi oraş) se copilăreşte ca un matur şi este gravăîn stilul unui copil. Aşa cum refuză să fie prizoniera unui curent literar, refuză să fie prizoniera unei vârste. Spiritul ludic şi luciditatea se combină într-un mod original în poezia ei.
Poeta este o nou-venită, dar nu vine din neant. Ea descinde din poezia română, pe care o cunoaşte atât de bine, încât o poate rescrie, în joacă. Ea povesteşte în mod intenţionat prozaic momente de poezie sublimă:
"Pun sare pe oul martir/ Şi muşc din carnea virtuală/ A găinuşei ce-ar fi putut fi,/ Cu mofturi de donna medievală,/ Ce-şi reprimă graţios fiziologia./ Pun, va să zică,/ Ketch-up & muştar & sare,/ Pe găinuşa comprimată în galbenul glob/ (Palat de nuntă şi, evident, cavou)/ Şi muşc./.../ Şi totul e banal ca moartea." (Scenă de gen cu micul dejun inclus)
Deconstrucţia şi reconstrucţia poeziei nu constituie însă pentru autoarea volumului împărţit la doi o preocupare sistematică sau - Doamne fereşte! - un program estetic. Din sugestii livreşti preluate capricios, ca şi din neaşteptate declaraţii directe, făcute în registrul stilistic al oralit
